Nu știu alții cum sunt… dar eu nu ascund copilul sub pat! :)

Dintre toate reproșurile stupide care mi se aduc, în topul topului zace dilema: Da’ tu de ce tot spui că ai un copil? Vrei să nu se mai uite nimeni la tine?!

Ăăăă, măi dragilor! Recunosc că am un copil – simplu – pentru că-l am! Pentru că-i bucuria și mândria mea! Pentru că-i realizarea cea mai mare a vieții mele, singura de până acum care chiar contează și care nu-și va pierde valoarea în timp! Un bărbat poate c-o să mai am, poate că nu. Dar cum își poate imagina cineva c-aș ieși chiar și până la colț cu un om căruia să-i ascund o asemenea informație? Pe urmă ce fac, ascund și copilul sub pat?!

Măi dragilor preocupați de soarta mea. Eu sunt la extraopțiune. Am un bonus uriaș: un copil! Iar până acum, bărbații care au încercat să se apropie nu s-au împiedicat de copil – ci de mine! 🙂

Citește și:

* Analiză pe-o mamă singură

* Din singurătate nu se evadează pe ușa din dos