• Doxologia,  Maria-Paula

    Ce bine că ți-e rău în patul tău, copile!

    După doi ani în care ne-a fost teamă de boală, parcă nici o răceală nu mai e ce-a fost. E minunat să-ți meargă copilul la școală. E minunat să fie vesel și sănătos! Și, totuși, ce minunat e să răcească banal, pe terenul de sport – nu printr-un buncăr sau așteptând pe la vreo graniță… Cât de minunat și de ciudat e să ajungi să afirmi: ce bine că ți-e rău în patul tău, copile!

    Într-una dintre aceste seri îmi țineam copilul înfofolit în patul nostru, în camera noastră încălzită, în casa noastră în care ne simțim în siguranță. Capul îi frigea, picioarele erau sloi de gheață și-un tremur îi străbătea, sacadat, tot trupul. Îmi era milă și drag. Mă simțeam, pe de o parte, neputincioasă – iar pe de altă parte așteptam să treacă momentul acela. Știam. Știam că va trece. L-aș fi luat cu mâna, aș fi preluat eu tot răul… aș fi redat pe loc sănătatea copilului meu. Dar niciun gând și niciun curaj din acestea nu-mi erau de folos. Așa că, am ales liniștea. Țineam de cald și de încurajare. Eram acolo. Ce bine că eram! Ce bine că avea copilul meu brațe care să-l țină! Și-un pat. Și-o cameră. Și-o casă întreagă. Și pace…

  • Doxologia,  Maria-Paula

    Mărturisirea din somn: „Bineînțeles că mi-e teamă de război”

    Astă noapte am simțit-o cum se răsucește de pe-o parte pe alta și apoi rostește senin și clar, de parcă ar fi fost trează: „Bineînțeles că mi-e teamă de război”. Apoi s-a făcut, din nou, liniște.

    M-a lovit pacea din glasul ei. Nu era tulburare. Nu era nici negare a realității. Copila mea știa că lângă noi e război. Și-l simțea ca parte din actualitate – cu teamă, cu asumare, fără deznădejde.

    M-am întors și am tras-o spre mine. Și-a așezat capul pe umărul meu și-am putut să-i sărut fruntea. Dormea. O mângâiam și-i vorbeam: „Suntem în siguranță. E pace, știi? În plus, Dumnezeu e cu noi în fiecare clipă, să nu uiți asta!”.

  • Maria-Paula

    Mă mărit! Anunț de zile… mari! :)

    Mă mărit! Așa începe știrea unei zile de februarie. Dar nu vă spun încă ce zi! 🙂

    Și-a făcut Maria un calendar al lunii februarie pentru a-și organiza treburile. Cu atâta concentrare și motivație a lucrat la el, că l-a dus până depaaarteee!

    I-am văzut rezultatul muncii, mi-a plăcut încurajarea ei cu: „ține-te de lucru!”, și mai mult mi-a plăcut cum sună „info pentru sine”. Hmmm. Fain!

    În acest context, cum s-o iau cu primul meu gând, acela de a-i spune… ai greșit!? Am reușit să mă abțin un pic. Am rugat-o să meargă să noteze un eveniment important din calendar.

    – Trebuie să te anunț că… pe 30 februarie mă mărit!

  • Bucurii,  Maria-Paula

    Steaua sus răsare

    Se pare că devine tradiție colinda online. Așadar, întrebăm: primți colindătoarea? 🙂 Azi e cu… Steaua sus răsare!

    S-aveți suflet pregătit

    Să Se nască-n el Hristos,

    Să fiți veseli c-a venit

    Mesia, chip luminos!

  • Bucurii,  Maria-Paula

    Mesaj la început de an școlar

    Mesaj la început de an școlar

    Septembrie! Un nou an și un nou mesaj la început de an școlar!

    Un an nou cu bine, bucuria mea! Să fii veselă și sănătoasă, curioasă și isteață, credincioasă, iubitoare de povești și de viață trăită frumos, cu liniște în suflețel! Anii de școală, precum vacanțele – vin și se duc. În urma lor să rămână zâmbet și cunoștințe, pasiune și dorință de aventură!

  • Maria-Paula,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Educație financiară vs. educație de suflet – dar din dar se face Rai!

    Dar din dar se face Rai! Nu mă credeți?! Hai să vă povestesc.

    Maria avea 23 de lei în buzunar și m-a rugat să-i dau voie să-i ofere pe toți într-un anume context. Când se îndrepta spre locul cu pricina, a fost oprită din drum și i s-au înmânat, pentru o urătură imaginară 😉 … 20 de lei!

    Copila s-a oprit buimacă, m-a privit, a mulțumit, apoi și-a continuat traseul spre oferirea celor 23 de lei. După aceea m-a întrebat și, în același timp, și-a răspuns:

    – Cum, cum e posibil așa ceva?!