• Hopa tropa prin oraş

    Am mers în Lumea Dinozaurilor!

    Am mers aici, aproape de casă – și-am ajuns în… Lumea Dinozaurilor! Un loc deloc de Jurassic Park, la modul acela înfricoșător, ci unul interesant și prietenos.

    În Parcul Palas și înăuntru, în Sala Atrium sunt, până pe 19 iunie, peste 20 de exponate în mărime naturală, dintre cele mai cunoscute specii de dinozauri descoperite până acum.

    01 Lumea dinozaurilor

    Unii dinozauri impresionează prin dimensiune, ajungând și până la 13 metri lungime. Alții prin colorit, alții prin mișcări. Adică există și câțiva dinozauri, dar și doi mamuți și un copac animatronici – își mișcă membrele, închid și deschid gura, respiră, clipesc, scot sunete.

  • Bucurii,  Pentru suflet

    Ziua Sfântului Ioan Rusul – o zi în care n-am fost uitată!

    Anul trecut, pe 24 mai, eram la București, la operația de strabism. Flancată de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și de ziua Sfântului Ioan Rusul, cu ajutor concret cerut și arătat al Sfintei Parascheva – după cum v-am povestit deja – mi-am luat inima în dinți și m-am lăsat pe mâna unor medici mai mult decât profesioniști. Totul urma să fie bine!

    Înainte de operație, vorbeam cu Andreea despre Sfântul Ioan Rusul. Despre ziua lui. 27 mai, cum aveam să uit?! Tocmai Andreea îmi făcuse cunoștință cu el și, prin intermediul lui, la final de 2010, am trăit o „vindecare la minut” pe pielea mea!

    27 mai, cum aveam să uit?!

    După anestezie generală, operație, control post-operator și-o față de parcă fusesem bătută, pe 26 mai, seara, aveam să mă urc în microbuz și să revin la Iași. Pe drum s-a făcut „mâine”. Dar eu eram încă, în mintea mea, pe 26 mai.

  • Pentru suflet,  Secvenţe

    O mână mică și-o mare emoție

    Eu am o mână mică, de copilă. Am degete scurte și-un deget mic… mic tare, de care se amuzau mereu colegele mele de la școală.

    În acest context, mă înduioșează enorm atunci când mâna mea mică pare o mână de uriaș, pe lângă mânuța unui prunc.

  • Ale tinereţii valuri,  Bucurii

    Impresii după opt ședințe de epilare definitivă

    Am nevoie de-o poză cu picioare!, am zis. Cu gândul la postarea despre epilare definitivă. Și-am început să râd. Mi-a cam ajuns imaginea de pe masa de epilat… Că nu-s artistă de felul meu și n-aș vrea să vă sperii.

    Dar fotografii cu starea mea de bine când sunt în rochii și cu picioarele la vedere tot ați văzut în ultimul an. Și-o să mai vedeți!

    Impresii după opt ședințe de epilare definitivă

    De curând, am încheiat cele opt ședințe cumpărate în pachetul de epilare definitivă laser. Mulțumită am fost imediat după prima ședință – și, de atunci, zi de zi, ședință după ședință!

  • Pietre...

    Chef de ceartă – cu sau fără?!…

    Am stat în același perimetru cu oameni care se certau. Mi-am scos telefonul și m-am apucat să corectez niște texte. Nu puteam pleca de acolo, nici nu puteam să mă conectez la furiile lor. Nu aveam chef de ceartă.

    Nu era ceva grav, care să mă sperie. Nici nu erau oamenii… mei. Mai tare m-a speriat faptul că eu chiar am putut să corectez textele, să-mi termin treaba, să rămân calmă. Să nu judec (prea mult) și să nu iau în râs atitudinea lor.