• BB: Maria-Paula,  Bucurii

    Mesaj la început de an școlar

    Un an nou cu bine, bucuria mea! Să fii veselă și sănătoasă, curioasă și isteață, credincioasă, iubitoare de povești și de viață trăită frumos, cu liniște în suflețel! Anii de școală, precum vacanțele – vin și se duc. În urma lor să rămână zâmbet și cunoștințe, pasiune și dorință de aventură!

    Să înveți, draga mamei! Să înveți cum se învață, cât se învață, pentru ce se învață! Să fii bucuroasă și liberă în preajma cărților și a caietelor, la fel ca și în dreptul catalogului! Spiritul de competiție să-l deprinzi de la cei mai buni sportivi – și nu de la adulții râvnitori de recitat poezioare ori de comparat performanțe în spatele blocului… Tu să te compari cu tine însăți! Ție să-ți placă de tine! Tu pentru tine și pentru bucuria ta să muncești – chiar și atunci când alții nu-ți vor recunoaște meritele!

    Eu sunt cu tine! Și-o să rămân cu tine mereu, în același teren, în aceeași suflare! O să-ți îngrijesc rădăcinile și-o să-ți mângâi aripile – și-o să mă străduiesc să-ți fiu aproape, oferindu-ți, în același timp, spațiu și siguranță. Spațiu să te dezvolți, să crești, să zbori, să te întorci. Siguranța de a mă găsi acolo unde m-ai lăsat, de a mă prinde în îmbrățișările tale minunate, de a mă avea aproape.

    Te iubesc, copil bun! Îți mulțumesc că-mi permiți să pășesc alături de tine într-un nou an școlar! Dumnezeu să te binecuvânteze și Maica Domnului să te aibă mereu sub Sfântul său Acoperământ!

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    24 de ore și-o lecție primită de la soare

    24 de ore și-o lecție primită de la soare - Anda Elena Pintilie - Sapte pietre

    Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…

    Soarele răsare. Și apoi apune. Peste bunele și peste relele noastre. Nicio zi bucuroasă nu are mai mult de 24 de ore. Nicio zi îngrozitoare nu are mai mult de 24 de ore.

    Conștientizarea asta ar trebui să ne fie mângâiere. A mai trecut o zi! Așa cum a trecut. E timp pentru recunoștință. Pentru un gând de rugăciune. Și pentru somn.

    Mâine, dacă ni se va mai îngădui o zi, o vom lua de la capăt. Cum vom întâmpina răsăritul? Cum ne va găsi apusul? Ce vom face cu darul vieții și al timpului, cu darul luminii și al muncii, cu darul odihnei și al zâmbetului?

    Doamne, mulțumim pentru ziua de azi! Doamne, ajută-ne să-l avem pe mâine și învață-ne să-l trăim cum se cuvine! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!

  • Ale tinereţii valuri,  Bucurii

    Familia Epure – 47 de anișori :)

    2 august – ziua LUI.

    6 august – ziua EI.

    17 august – ziua LOR. Și-a noastră, trăitori în neamul lu’ Epure :).

    Dragii mei dragi au împlinit astăzi 47 de ani de căsnicie. 47 de ani presărați cu de toate – dulci și amare, grele și ușoare, mângâietoare și înțepătoare.

    Eu n-am văzut în casă dragoste din aia, siropoasă ca-n filme, dar am văzut înțelegere și respect.

    N-am văzut în casă ranguri și împărțiri clare ale treburilor casnice, de genul – eu nu fac aia, că-s bărbat sau lasă-l pe el să facă, eu sunt o doamnă.

  • Ale tinereţii valuri

    Ai curaj? Împrietenește-te cu oglinda ta!

    Ai curaj Împrietenește-te cu oglinda ta - Anda Elena Pintilie

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi tot ce nu-ți place la exterior

    – dar mai ales la interior.

    Ai nevoie de timp să te împrietenești cu tine.

    Să știi cât ești de imperfect

    – și, cu toate astea, să îți rămâi alături.

    Cel mai ușor e să fugi de tine, să fugi departe,

    Să îți ocupi mintea cu gânduri

    – și apoi să crezi că tu, de fapt, nu exiști.

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi toate rănile cum supurează

    – și să-ți dai voie să ștergi lacrimile.

    Ai nevoie să îți oferi timp care să te vindece.

    Să înțelegi că greșelile sunt scuzabile

    – câtă vreme le deslușești lecția.

    Cel mai ușor este să fugi. Dar azi alege altfel.

    Alege curajul, timpul și gândul că meriți binele

    – și permite-ți să te odihnești în voia lui Dumnezeu.

  • BB: Maria-Paula

    Mesaj pentru Doamna Învățătoare la final de clasa a IV-a

    Maria - final de clasa a IV-a - invatatoare Larisa Bodescu

    V-am cunoscut cândva, ca ieri,

    Eram micuță și nu-nțelegeam

    Ce se petrece și ce-apropieri

    Urmau să vină. Dar zâmbeam!

    Erați frumoasă și m-ați fascinat,

    Mi-am zis că sunteți o prințesă

    Și-ntrega școală îmi părea palat

    Iar balul se dădea la noi în clasă!

    La ore am venit mereu cu bucurie,

    Cu toți colegii am făcut echipă

    Și ne-am aventurat într-o călătorie

    De cinci ani care au părut o clipă.

    Vă mulțumim că ne-ați fost mamă,

    Că atent pașii ni i-ați îndrumat,

    C-ați alungat din suflet orice teamă,

    Că minunat întotdeauna ați lucrat!

    Astăzi, emoționați, ne despărțim.

    Sunt lacrimi, dar e și zâmbet mare!

    Și ieri, și-acum și totdeauna vă iubim

    Și vă păstrăm în ale noastre inimioare!

    Citește și:

  • Bucurii,  Explicaţiuni,  România

    Hristos S-a înălțat (corect în limba română)

    Primiți cu lecția (necerută)? 🙂 Hristos S-a înălțat!

    Aud uneori urarea: „Hristos a Înălțat!”. Varianta corectă e cu „S-a”. El pe Sine S-a înălțat la Ceruri – nu a înălțat ceva sau pe altcineva.

    Văd uneori scrisă urarea: „Hristos s-a înălțat!”. Dar s-ul acela face referire la Hristos pentru care, din dragoste și din respect, folosim majusculă: S.

    Adevărat S-a înălțat!

    Hristos S-a înălțat! Înălțarea Domnului Bonus la lecție, vă ofer un răspuns mai vechi la întrebarea de actualitate: Cât timp ne salutăm cu „Hristos S-a înălțat!”?

    Bonus la bonus, știm deja (sau aflăm) că sărbătoarea de astăzi îi aduce în amintire și pe cei care s-au jertfit pentru țara noastră. Haideți să aflăm împreună: Ce legătură au eroii neamului cu Înălțarea Domnului?

  • Din online

    M-am întors la scris – pietrele prind viață din nou!

    Uneori aș vrea să spun multe… și nu știu cum să tac mai bine. Uneori e vreme de tras cortina. De-o pauză. Neprogramată, dar extrem de necesară. Pe o perioadă nedeterminată.

    Cele Șapte pietre au avut multe pauze de-a lungul existenței lor. Însă niciodată ca acum. Acum m-am simțit bine, vie, activă, am avut parte de aventuri, emoții, zâmbete, schimbări și, totuși, bateriile blogului au fost descărcate.

    M-am întors la scris - Anda Elena Pintilie - Blog Sapte Pietre

    Nu m-am simțit vinovată, nici presată de timp sau de vreun termen limită. Nu m-am simțit trasă de urechi de voi. Din contra, v-am avut aproape și știu că unii v-ați oferit vreme, în această perioadă, să răsfoiți pagini și postări mai vechi, chiar și în zile în care eu nici măcar pe Facebook nu mai existam. Mulțumesc!

    Blogul acesta mi-e copil, mi-e prieten, mi-e drag. Mi-e parte din viață. Așa cum viața se tot schimbă și ne schimbă, observ cum unele fragmente de jurnal încep să devină tot mai clar doar parte din trecut. Mă regăsesc în ele, dar nu mai sunt de actualitate. Mă minunez de ele, îmi plac, dar nu mai simt nevoia să le repromovez. În același timp, cu alte postări, deși faine și total valabile, am început să vă intoxic tot aducându-le în atenție.

    Gata! M-am întors la scris. Simt, cumva, că m-am întors aproape într-o altă etapă a vieții mele. Nu știu dacă voi scrie diferit, dar știu că voi continua să scriu cu inima deschisă, autentic. Am spus întotdeauna că scrisul mi-e bucurie și voi scrie mereu cu bucurie. Împărtășind parte din sufletul meu, din gândurile și din trăirile mele. Continuând, în același timp, să păstrez bucățelele mele de viață, de intimitate și de respirație din offline.

    În ultima perioadă apreciez și mai mult echilibrul, blândețea, comunicarea cu folos, învățarea continuă și prietenia. De aceea, vă mulțumesc din suflet! Pentru că-mi sunteți aproape și mențineți prietenia cu pietrele și cu mine! Pentru că aveți răbdare și înțelegere, pentru că-mi acceptați disparițiile și mă reprimiți cu brațele deschise! Pentru că îmi încărcați bateriile cu zâmbet și cu o vorbă frumoasă, că mă anunțați când greșesc, că vă bucurați și vă întristați cu mine, că îmi scrieți uneori public sau în privat și, la rândul vostru, vă prezentați exact așa cum sunteți: minunați!