• Doxologia

    Sfârșitul nu-i aici – refugiații din lumea semnelor își continuă drumul

    Refugiații din lumea semnelor își continuă drumul! O continuare pentru textul: Refugiați în lumea semnelor. Și în lumea războiului.

    Poate că s-au mai întâlnit așa. În centrele lor de recreere. La petreceri. La o aniversare. Într-o excursie. Poate c-au mai stat la masă împreună, s-au bucurat de timp liber, și-au făcut câte o poză. Poate că s-au mai ajutat cu bagajele, poate că și-au mai supravegheat copiii unii altora. Poate că au mai dormit pe saltele. Poate că le-a mai fost dor.

    Astăzi, dorul doare altfel. Astăzi… excursia se numește refugiu. Iar unul dintre popasuri este Centrul de evenimente Agora. Peste o sută de ucraineni cu deficiențe de auz și de vorbire au fost găzduiți, până acum, la Iași. Unii vin, alții pleacă – e mișcare continuă. Și e comunicare continuă cu mâinile… și cu inimile fremătând de griji.

  • D'ale jurnalismului,  Doxologia

    Refugiați în lumea semnelor. Și în lumea războiului

    Mă aflu în fața unei uși mari și nu îndrăznesc să intru. Dincolo de ușă sunt oameni. Dar o categorie aparte: refugiați. Refugiați din Ucraina. Și, din această categorie, oamenii mei alcătuiesc o subcategorie: persoane cu deficiențe de auz și de vorbire.

    Se deschide ușa. Intru. Rămân pentru câteva clipe privind mijlocul încăperii, unde copii voioși se fugăresc și unde femei, dar și bărbați tineri stau la mese. Pare un centru de recreere. Apoi, privirile mi se izbesc de pereți și coboară spre pământ. Saltelele frumos ordonate și păturile mai puțin ordonate – ca atunci când te dai jos din pat, dar știi că te întorci – mă trezesc și îmi amintesc unde sunt.

    Stai! Cum de-s atâția bărbați tineri care au reușit să plece cu părinții, cu soțiile și cu pruncii lor? E război! N-au fost opriți la graniță?

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    De ce e complicată iubirea

    Oamenii sunt însetați de iubire. Oamenii vor iubire și-o caută. Unii o caută cu disperare, dispuși la compromis. Oricum, în numele iubirii, compromisul sună mai blând. De ce e complicată iubirea?

    Oamenii grăbesc iubirea și uneori se pierd în cele mai nepotrivite brațe. Alimentează fizic iubirea și-o consumă flămând, de teamă să n-o piardă. Lasă sufletul pe mai încolo și apoi se descoperă străini, în brațe și în paturi străine.

  • Maria-Paula

    Mă mărit! Anunț de zile… mari! :)

    Mă mărit! Așa începe știrea unei zile de februarie. Dar nu vă spun încă ce zi! 🙂

    Și-a făcut Maria un calendar al lunii februarie pentru a-și organiza treburile. Cu atâta concentrare și motivație a lucrat la el, că l-a dus până depaaarteee!

    I-am văzut rezultatul muncii, mi-a plăcut încurajarea ei cu: „ține-te de lucru!”, și mai mult mi-a plăcut cum sună „info pentru sine”. Hmmm. Fain!

    În acest context, cum s-o iau cu primul meu gând, acela de a-i spune… ai greșit!? Am reușit să mă abțin un pic. Am rugat-o să meargă să noteze un eveniment important din calendar.

    – Trebuie să te anunț că… pe 30 februarie mă mărit!

  • Pentru minte

    Compliment – a ști sau a nu ști a-l primi

    Compliment 1:
    – Ești frumoasă!
    – Ei, da, tu nu vezi cum îmi stă părul? 
    
    Compliment 2:
    – Ai o voce plăcută.
    – S-o auzi când e neplăcută! 
    
    Compliment 3:
    – Ce bine-ți stă cu bluza asta!
    – Am dat 20 de lei pe ea. 
    

    Și exemplele de compliment și de respingere a lui pot continua!

    După ce m-am tot lăudat cu desul – dar niciodată destulul – mulțumesc, am realizat că există un sector în care sunt codașă la… mulțumiri. Ca mine, multe alte persoane. Căci, bineînțeles, mi-e mai ușor să observ la alții încrâncenarea cu care barează un compliment.