Din culisele unui interviu cu Luiza Barcan, critic și istoric de artă

Nu sunt cea mai cea cunoscătoare în domeniul artelor. Îmi știu bine limitele și limitările. De aceea, când mi s-a cerut să merg în scop de cercetare și de muncă la vernisarea celor patru expoziții de sculptură pe care le puteți vedea în această perioadă la Muzeul Mitropolitan din Iași, mi s-a pus un nod în gât. Una e să admir eu ceva pentru mine, alta e să transmit mai departe. Nu doar o simplă știre – ci mai mult de atât. Trebuia să descopăr eu ce anume. Libertatea e bună, dar uneori e tare greu când ți se oferă libertate și nu știi ce să faci cu ea. Nodul meu în gât și cu mine am ajuns la eveniment. Și, la un moment dat, când am auzit-o pe Luiza Barcan vorbind, am simțit că mi se deschid urechile și inima.

Critic și istoric de artă, Luiza Barcan a vorbit în deschidere. A vorbit cu atâta drag, cu atâta naturalețe, cu multe informații, dar toate pe înțelesul meu – încât m-am îndrăgostit! Acesta este un om care se poate adresa oamenilor, fiecăruia în parte, cu deplină claritate! Acesta este un om care știe să trateze în mod profesionist orice subiect și orice lucrare de artă, acesta este un om care nu înjosește pe cei care-și doresc să cunoască, să înțeleagă, dar care nu se ridică la nivelul său de cultură.

Atunci, am știut!

Am știut că vreau să realizez un interviu cu Luiza Barcan, critic și istoric de artă! Logic… nu aveam nimic pregătit, în afară de un reportofon. Logic… nici nu știam dacă va accepta propunerea. Dar omul frumos și luminos a acceptat ca, la încheierea evenimentului, după ora 20.30, să tragem două scaune într-un colț al Sălii Sinaxar și să stăm de vorbă.

Ce-a urmat, vă invit să citiți pe Doxologia. Un interviu despre artă și „artă”, despre arta contemporană, despre arta creștină contemporană. E despre ce ar trebui să înțeleagă un om simplu – dar și despre cum ar trebui să se raporteze un artist la momentul actual, la etapa în care se află arta.

Cum ziceam, nu aveam pregătit nimic. M-am mai sfătuit înainte cu o prietenă și cu ai mei colegi. Dar discuția a fost liberă. Și mi-a plăcut că, la vederea rezultatului, un superior mi-a zis că e foarte consistent dialogul și că pare demult premeditat! 🙂 Slavă Domnului pentru toate!

* Interviul îl găsiți aici:

„Arta Îl mărturisește pe Dumnezeu” – în dialog cu Luiza Barcan, critic și istoric de artă