Un salariu și-un copil – părerea lumii și realitatea noastră

– Am un salariu deloc mare, dar am un loc de muncă unde sunt fericită, care mă împlinește!, spun eu.

– Și copilul dv. ce părere are?!, am fost întrebată cu o greață maximă.

– Cum adică?, am întrebat, la rându-mi, extrem de mirată.

– Adică are nevoi copilul pentru creșterea și dezvoltarea lui! Banii sunt FOARTE importanți!

– Doamnă, zic eu, de 20 de zile cutreier țara cu fiica mea. Nu ne-am cazat în locuri cu 500 de lei pe noapte – dar am găsit camere decente cu 140, 120, 100 de lei pe noapte! Nu am mâncat numai la restaurant – dar am mâncat și la restaurant, și la terasă, și la împinge tava, și la benzinării. Și-am mâncat și-n cameră, și-am avut și mâncare la noi mereu din ceea ce am cumpărat din hipermarket-uri. Am vizitat tot ce-am putut vizita și nu m-am zgârcit să plătesc pentru momente educative, culturale, dar și distractive. Cam ce părere credeți că are copilul meu despre asta? Dar despre faptul că, atunci când vin de la serviciu, sunt veselă, mulțumitoare, cu putere și energie pentru a mai petrece timp de calitate împreună?

Nu doar banii aduc fericirea

Doamna mă privea atentă și părea că face calcule în mintea ei… avantaje și dezavantaje, bile albe, bile negre. Nu știu cât a înțeles. Dar cei de la masă au sărit un pic în apărarea mea, apoi am schimbat subiectul.

Nu, nu-s ipocrită – logic că mi-ar conveni să câștig mai mult și mai bine. Dar nu cu orice preț. Știu să mă întind cât mi-e plapuma și să îmi fac copilul fericit și cu mai puțini bani decât au alții. Organizez timpul cum mă pricep mai bine. Sunt departe – foarte departe!!! – de a fi o minunată. Dar încerc să fiu recunoscătoare în viața mea fără să mă uit peste gard, la ce și la cât au alții. Și asta mă ajută să-mi păstrez zâmbetul și calmul și atunci când banii de pe card se cam cheltuie de la un salariu la altul.