• Bucurii

    Sfânta care m-a însoțit la operație

    Stăteam într-o încăpere, înconjurată de tot felul de personaje din desene animate lipite pe pereți. Eram destul de liniștită și de asumată, dar nu îmi puteam imagina că voi intra la operație… fericită! Așteptarea a durat ceva timp, iar eu am decis să mă așez în fund, pe pat. M-am sprijinit cu spatele de perete și am ridicat privirea în sus, spre peretele din față. Prin geamul mai mult lunguieț decât lat care părea să asigure aerisirea unui alt salon se vedeau, ca într-o oglindă, autocolantele de pe peretele de care eram eu sprijinită. Am văzut o mașină din Cars, o prințesă și… nu puteam să cred! Am sărit într-o secundă de pe pat, m-am întors și am început să râd! Sfânta Parascheva de la Iași era acolo, la București, cu mine!

    Printre atâtea personaje frumoase și colorate – și dintre atâția sfinți – tocmai icoana ei era acolo! Tocmai Sfânta Parascheva, căreia mă rugasem și căreia îi cerusem să aibă grijă de mine în perioada aceea era prezentă în sala de… poveste! Știam oricum că mă ascultă, știam oricum că e lângă mine, dar a vrut să mă liniștească de tot, concret și palpabil! Nu puteam să-mi iau ochii de la Cuvioasa!

    Alături de Sfânta Parascheva, în sala de operație

    Cu fericirea asta în privire, am intrat în sala de operație și mi-am lăsat cu toată încrederea ochii și trupul complet anesteziat în mâinile medicilor. Știam că ei sunt profesioniști de excepție, știam că Sfânta îi veghează și-i binecuvântează, știam deja că totul va fi bine! Foarte bine, în ciuda unei liste destul de importante de riscuri la care acceptasem să mă supun.

    La sfârșitul lui mai m-am operat de strabism. O nebunie! Ce mi-ar mai fi trebuit asta, la anii mei? Nu degeaba erau pe pereți doar personaje de desene animate… Și, totuși, atunci am simțit că e momentul. Atunci, defectul meu de la ochi, existent dintotdeauna, dar destul de rar sesizabil, începuse să-și facă de cap și să devină enervant de vizibil.

    Șansa mea a fost aceea de a avea încă vederea foarte bună. Șansa mea a fost aceea de a întâlni oamenii potriviți la momentul potrivit. De la cei care-mi spuneau verde-n față că mă uit câș, la cei care m-au consultat și mi-au făcut cele mai bune recomandări, la cei la care am ajuns și care și-au luat efectiv angajamentul de a mă repara. Am avut și oamenii care s-au rugat pentru mine, i-am avut și pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe sfinți mereu în ecuație. Iar dintre toți, pe Sfânta Parascheva am „deranjat-o” cel mai mult pe acest subiect.

    M-am mai rugat și Sfintei Paraschevi, Sfinților Împărați Constantin și Elena, Sfântului Ioan Rusul și Sfântului Pantelimon. Cu aceștia doi din urmă am, de asemenea, câte o întâmplare concretă de ajutor. Ajutor pe care l-am simțit de-a lungul celor trei drumuri la București pe care le-am făcut în contextul operației. Când va veni vremea, voi povesti.

  • Ale tinereţii valuri

    Ai curaj? Împrietenește-te cu oglinda ta!

    Ai curaj Împrietenește-te cu oglinda ta - Anda Elena Pintilie

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi tot ce nu-ți place la exterior

    – dar mai ales la interior.

    Ai nevoie de timp să te împrietenești cu tine.

    Să știi cât ești de imperfect

    – și, cu toate astea, să îți rămâi alături.

    Cel mai ușor e să fugi de tine, să fugi departe,

    Să îți ocupi mintea cu gânduri

    – și apoi să crezi că tu, de fapt, nu exiști.

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi toate rănile cum supurează

    – și să-ți dai voie să ștergi lacrimile.

    Ai nevoie să îți oferi timp care să te vindece.

    Să înțelegi că greșelile sunt scuzabile

    – câtă vreme le deslușești lecția.

    Cel mai ușor este să fugi. Dar azi alege altfel.

    Alege curajul, timpul și gândul că meriți binele

    – și permite-ți să te odihnești în voia lui Dumnezeu.

  • Ale tinereţii valuri

    Epilare definitivă laser – un pas important pentru fericirea picioarelor mele

    Astăzi sunt exact două săptămâni de când anunțam că am fost la prima ședință de epilare definitivă laser. De azi peste două săptămâni este programată următoarea ședință. Sunt, așadar, la un mijloc. Zâmbesc. Nu mai e un mijloc de codru des – căci, după atâtea cercetări, după o tonă de întrebări, după gândiri și răzgândiri… am hotărât că e timp pentru defrișare. Zâmbesc din nou. Cu glumițe în program, dar și cu maximă seriozitate.

    Epilare definitivă laser – un pas important pentru fericirea picioarelor mele

    Pentru majoritatea femeilor, epilatul e o problemă la ordinea zilei. Ține de un aspect plăcut – dar și strict de îngrijire, de igienă. Și, până la urmă, de a te simți bine în pielea ta. Ceară, aparat, cremă epilatoare sau lamă… of, câte prietenii am legat de-a lungul vremii! Parcă nici nu-mi vine să cred că picioarele mele n-o să mai aibă nevoie de toate astea!

    Am amânat foarte mult. Țineam planul undeva, în minte, dar niciodată nu aveam curajul să mă apropii.

  • Cerul şi pământul

    Trandafirii galbeni – gelozie sau bucurie?

    Trandafirii galbeni… Atât de minunați și atât de blamați! Asociați geloziei, sunt ocoliți – de gura lumii. Mie îmi plac trandafirii galbeni! Și lalelele galbele. Și toate florile. Și toate culorile!

    N-am fost în veci geloasă – dar, ce să vezi, gura lumii a decis că tocmai din acest motiv am și fost neatentă în viața mea amoroasă! 🙂 Hehe, neatenția este sinonim al încrederii și al libertății pe care le ofer oamenilor, în general. Implicit, omului care alege să-mi fie pereche la un moment dat.

    trandafirii galbeni - gelozie sau bucurie

    Gura lumii, n-ai vrea să te decizi?! Șoc și groază! Îmi plac trandafirii galbeni și

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Nu. Nu vreau fericirile nimănui. Prefer să-mi car în spate sacul meu cu de toate. E al meu și pot să-l duc. Nu, nu invidiez pe nimeni. Nu, nu vreau fericirile unei alte persoane – pentru că mi-e teamă de nefericirile ei! Pietrele mele sunt ale mele. Sunt crucea mea! Voi ști s-o duc, pentru că e a mea. Crucile celor din jur îmi par și-mi sunt insuportabile.

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Dă-ne, Doamne, răbdare și putere să ne vedem liniștiți de drumul nostru! Învață-ne, Doamne, să fim mulțumiți de viețile noastre!