• Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Azi mi-e dor. Și mi-e bine așa

    Azi mi-e dor - Anda Elena Pintilie

    Azi mi-e dor…

    Azi îmi permit să-mi fie dor.
    Zâmbesc ușor
    și plec în călătorie cu sufletul,
    cu mintea, cu totul.
    Privesc spre cele ce-au apus,
    le mângâi și le-mbrățișez,
    șterg lacrima, un pic oftez…

    Respir adânc și mulțumesc

  • BB: Maria-Paula,  Bucurii,  Pentru minte

    Să vorbim despre ghinion… cu recunoștință!

    Vineri dimineață plănuiam o plecare cu mașina pentru sâmbătă, duminică și luni. La ora 7.00 mă lăudăm că toate-s programate și perfect realizabile. Eh, la 9.30 nu mai puteam scoate cheia din contact. Butucul își dădea duhul. Așa că am văzut cum AMPilica e luată pe platformă, iar eu am făcut reorganizare de planuri…Vai, ce ghinion!, mi-au plâns unii de milă.

    Nu i-am crezut. Pentru că piedicile își au sensul lor – iar ceea ce presupunem noi că ar fi „ghinioane” pot însemna, de fapt, chiar mari ajutoare! Petrecute la cel mai bun moment! Continui să mă întreb cum ar fi fost să plec sâmbătă și, în decursul celor peste 200 de kilometri, să opresc și să nu mai pot pleca apoi din loc. Să rămân cu mașină, cu bagaj și copil în drum – nici acasă, nici la destinație.

  • Haz de necaz,  Vorbe de duh

    Nu știu alții cum sunt… dar eu nu ascund copilul sub pat! :)

    Dintre toate reproșurile stupide care mi se aduc, în topul topului zace dilema: Da’ tu de ce tot spui că ai un copil? Vrei să nu se mai uite nimeni la tine?!

    Ăăăă, măi dragilor! Recunosc că am un copil – simplu – pentru că-l am! Pentru că-i bucuria și mândria mea! Pentru că-i realizarea cea mai mare a vieții mele, singura de până acum care chiar contează și care nu-și va pierde valoarea în timp! Un bărbat poate c-o să mai am, poate că nu. Dar cum își poate imagina cineva c-aș ieși chiar și până la colț cu un om căruia să-i ascund o asemenea informație? Pe urmă ce fac, ascund și copilul sub pat?!

    12 decembrie - surpriză împăturită - ziua fetelor mamă + fiică - calendar pentru copii

    Măi dragilor preocupați de soarta mea.

  • Haz de necaz,  Hopa tropa prin oraş,  Şcoala părinţilor

    Sunt o youtuberiță „faimoasă” – cu 43 de abonați! Și știu… cum se face o carte! :)

    Mergeam pe stradă. Eram în lumea mea. Dar ATÂT de în lumea mea! Și aud, la un moment dat, un copil care vorbea continuu în spate, la câțiva pași. Mă întorc. Era singur! El cu bicicleta și cu o pungă de chipsuri.

    Hmmm. Ok. Poate mi s-a părut. Mă întorc în lumea mea – dar trăncăneala continuă. Ies din lume și încep să ascult.

    – Aha, deci hai, cine poate să-mi spună cum se face o carte?! Voi, chipsuri? Tu, bicicletă? Hai, că nu e greu! Se alege un copac, se taie, apoi muncitorii…

    Hei! Mi se aprind beculețele și încep să înțeleg.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Voia mea sau voia Ta? Unde-i (ne)fericirea?

    Nu prea putem trăi fără să ne facem scenarii în capul nostru. Unele-s înspăimântătoare, și-atunci e bine să ieșim din coșmar. Altele, din contra, sunt de un optimism debordant. Și tot bine e să ne trezim! Căci realitatea – realitatea le întrece pe toate! Zbang! E de ajuns o clipă să se facă țăndări gânduri întregi, zile întregi de presupusă visare, de totală închipuire!

    În ciuda fundului de pământ pe care simt adesea că-l iau, sunt recunoscătoare când mă trezesc la viața cea adevărată! Și atunci înțeleg că-n toată vraiștea din dorințele mele și din ceea ce cred c-ar fi bine pentru mine… ar fi vai și-amar să caut și să mă lupt pentru a împlini „voia mea”.

    Am eu habar ce-i aia?