Despre iubire – simplu și curat
Ca să-ți amintești să iubești nu e nevoie să te întorci în trecut. E suficient să te conectezi la prezent și să te bucuri. De prezent și de iubire.
Iubirile nu seamănă, nu se compară, nu se cumpără. Se oferă. Și se împlinesc dacă le e locul, timpul, cazul.
După iubire nu se aleargă. Nici nu se fuge de ea. Nu se fac planuri de… împiedicat – dar, oricum, te împiedici dacă e locul, timpul, cazul!
Familia Epure – 47 de anișori :)
17 august – ziua LOR. Și-a noastră, trăitori în neamul lu’ Epure :).
Dragii mei dragi au împlinit astăzi 47 de ani de căsnicie. 47 de ani presărați cu de toate – dulci și amare, grele și ușoare, mângâietoare și înțepătoare.
Eu n-am văzut în casă dragoste din aia, siropoasă ca-n filme, dar am văzut înțelegere și respect.
N-am văzut în casă ranguri și împărțiri clare ale treburilor casnice, de genul – eu nu fac aia, că-s bărbat sau lasă-l pe el să facă, eu sunt o doamnă.
În dialog cu George Ogăraru: „Normalitatea în zilele noastre – ceva destul de rar promovat”
În martie 2019, am stat de vorbă cu Andreea – soția lui George Ogăraru. Apoi, la cumpăna dintre ani, am avut onoarea de a-l cunoaște și intervieva pe Mihai Neșu, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui George Ogăraru.
Și i-am zis atunci lui George, la Oradea: Să știi că numai tu lipsești din schema asta minunată. Mi-aș dori tare mult să accepți invitația de a purta un dialog sub reflectoarele Doxologia Media. De fapt, mint. Asta am gândit să-i spun. Și am primit acceptul încă de la primele cuvinte! Fapt care… paf!, m-a lăsat complet fără cuvinte.
Eu știu că oamenii mari și importanți sunt și deștepți, și prietenoși, și comunicativi. Așa că, teoretic, nu aveau de ce să mă uimească
acceptul și disponibilitatea la dialog ale lui George Ogăraru!
Și, totuși, spontaneitatea, simplitatea, naturalețea, normalitatea – au fost peste toate așteptările!
Nu la mult timp după vorbe au urmat, concret, faptele. Venit la Iași în interes personal, George Ogăraru și-a făcut loc în agendă și pentru echipa Doxologia!
Te simți eliberat după divorț? Dar cu rănile cum stai?…
O să auziți pe mulți dintre cei care au trecut prin divorț de curând că răsuflă ușurați. Că se bucură, vezi, Doamne, ce bine e în libertate! Înainte de a-i crede pe cuvânt, priviți-le și alinați-le rănile.
Nu intră nimeni într-o căsnicie direct cu gândul la divorț. Nu astea-s planurile de viitor atunci. Deci, n-ai cum să vezi că ți-a crăpat familia – și tu să nu mai poți de fericire.
Da, sunt unii oameni abuzați fizic și emoțional, și bravo lor dacă au avut tăria să iasă din cursa în care au fost prinși. Dar sunt și alte motive care duc la despărțire. Neimplicare, plictiseală, oboseală de a trage în aceeași direcție, înșelat, distanțat de prea mult bine. O anume inconștiență și-o lipsă de asumare, un mers pe încrederea că „mie nu mi s-ar putea întâmpla”. Dar se întâmplă. Și se supraviețuiește. Și, da, chiar te ajută Dumnezeu să te ridici și să mergi mai departe. Să fii bine!
Însă, de aici până la a spune ce minunat e să fii divorțat e cale lungă. Și-i o negare a sufletului. Oricât de mult te-ai distanțat de fostul partener, oricât de bine ți-e fără el – și chiar îți va fi, mai devreme sau mai târziu! – e absurd să predai altora cursuri de divorț în sens de… eliberare.
Să ajungi la divorț nu-i din lista planurilor de viitor
Oricât n-ai mai plânge după vechea viață și după fostul partener, dacă ideea de familie a însemnat ceva pentru tine – exact pentru ideea aia, pentru familie, pentru zdrobirea ei n-are cum să nu te doară un pic sufletul.
Deși am început să-l tratăm la diverse, un divorț nu e ceva firesc. Așa că, înainte de a crede un proaspăt divorțat că se simte minunat în libertate, încearcă să-i privești și să-i alini rănile. Nu-l invidia pentru „cât timp liber are acum”, nici nu-i urma exemplul – că parcă începi să observi și la tine în familie chestii care scârțâie. Din contra, mergi la tine în familie și fă echipă cu omul tău. Repară, înnoiește, îmbunătățește tot ce se poate repara, înnoi, îmbunătăți. Și, dacă poți și te interesează, încearcă să fii alături și de prietenul divorțat, până când acesta va avea puterea de a se descotorosi de toate negările și de toate rănile.
#semneazăodivorțată
Nu știu alții cum sunt… dar eu nu ascund copilul sub pat! :)
Dintre toate reproșurile stupide care mi se aduc, în topul topului zace dilema: Da’ tu de ce tot spui că ai un copil? Vrei să nu se mai uite nimeni la tine?! Eu râd și mă grăbesc să NU ascund copilul sub pat.
Ăăăă, măi dragilor! Recunosc că am un copil – simplu – pentru că-l am! Pentru că-i bucuria și mândria mea! Pentru că-i realizarea cea mai mare a vieții mele, singura de până acum care chiar contează și care nu-și va pierde valoarea în timp! Un bărbat poate c-o să mai am, poate că nu. Dar cum își poate imagina cineva c-aș ieși chiar și până la colț cu un om căruia să-i ascund o asemenea informație? Pe urmă ce fac, ascund și copilul sub pat?!
Măi dragilor preocupați de soarta mea.
În dialog cu Andreea Ogăraru: „Familia înseamnă totul!”
În același context al Lunii pentru Viață – în care am realizat și interviul cu părintele Ioan Cristinel Teșu – am avut bucuria de a o cunoaște pe Andreea Ogăraru.
Andreea este o femeie minunată, un exemplu pentru mulți dintre noi. S-a căsătorit cu George Ogăraru de la 21 de ani și, împreună, cei doi au crescut minunat, pe toate planurile. Oameni de succes în carieră, Andreea și George sunt, în primul rând,
„Nu mi-am dorit să-mi fie mie bine! Mi-am dorit ca vouă să NU vă fie bine!”
Am văzut cândva un film despre o tipă care provenea dintr-o familie destrămată, cu abuzuri și o grămadă de nenorociri. La un moment dat, s-a împrietenit cu o altă tipă – dintr-o familie ideală. Aceasta din urmă a văzut-o ca pe-o soră, iar părinții ei au primit-o în casă și în sufletele lor cu toată deschiderea și cu toată iubirea. Credeți că a fost bine? Din păcate, nu. Căci, în ascuns, tânăra nefericită a început să creeze o grămadă de probleme,
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
