Şi românii altfel au talent
Îmi plac, mereu, momentele în care talentul bate… faţa! Îmi place să descopăr oameni care, prin talentul lor, reuşesc să zdobească bariere. Îmi plac surprizele frumoase, în aceeaşi măsură în care îmi displac rânjetele mizerabile şi aroganţa.
E un fel de vorbă nescrisă, dar cunoscută. Dacă eşti urât, ciudat, altfel – eşti considerat, automat, şi prost, măscărici, patetic. Văzându-i pe frumoşi, pe buni şi pe deştepţi cum privesc de sus, cu greaţă maximă, uneori mi se face milă. Şi frică. Îmi imaginez cum omul, pus singur pe scenă, împotriva curentului, va fi făcut terci. Huiduieli, vorbe aruncate aiurea, privire cu juma’ de ochi… dispreţ – toate armele sunt pregătite! De fapt, unele dintre ele sunt şi folosite, cât de mult se poate, chiar înainte de a se da startul!
2% pentru Călin
Călin are 5 ani şi o tumoră cerebrală – încă neclasificată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii – care îl impiedică să-şi trăiască frumos copilăria şi să se joace alături de surorile sale. După un an de chimioterapie şi după patru operaţii, Călin se simte puţin mai bine – dar mai are de îndurat luni întregi de chin. Toate, cu speranţa de a se însănătoşi.
Pe cine iubeşti mai mult?
Asta e una dintre cele mai des întâlnite şi mai stupide întrebări. E o întrebare adresată, în general, copiilor – dar şi unor adulţi puşi să aleagă între copil şi partenerul de viaţă, între mamă şi soacră, între părinte şi iubit.
Dragostea e atât de frumoasă, de mare şi de liberă, de uşor de împărţit cu toţi cei apropiaţi, de diferită… încât nu văd rostul unor comparaţii.
Mărţişor de jucărie
În dimineaţa asta, am fost la Hărpăşeşti. Un sat de care, până mai ieri, nici nu auzisem. E în Podu Iloaiei, comuna Popeşti. Am fost acolo cu George, să-i vizităm pe copiii de la grădiniţă. Să ne facem o părere despre ei şi să hotărâm dacă începem o nouă campanie în cadrul proiectului OAMENI – în fiecare zi.
Revoltă înăbuşită în zăpadă
Ultima ninsoare zdravănă a fost pe 14 februarie – atunci când George a rămas înzăpezit în apropierea parcării. El şi încă vreo 20 de maşini, care nu mai puteau nici înainta, nici da cu spatele, nici nimic… De atunci, a trecut aproape o săpămână. Timp în care, nici pe străzile mari nu s-a făcut prea multă treabă. Faza e că-i inadmisibil ca străduţele mici şi intens circulate, dintre blocuri, dar şi mai de la vedere, să privească invidios spre mizeria centrală. Şi să-şi dorească şi ele, măcar atât!
Românii cu talent au bun-simţ
La concluzia asta am ajuns, din nou, aseară, după ce-am urmărit secvenţe din primul episod al celei de-a doua ediţii Românii au talent.
În principiu, oamenii deştepţi şi muncitori sunt şi simpatici, emotivi, dezgheţaţi la minte. Oamenii fără talent, dar încrezători în forţele proprii – sunt doar… şmecheri. Şi, din păcate, destul de nebuni. Aroganţi… şi uimiţi, mai apoi, de reacţia juriului.
Despre creşterea copiilor
Citesc şi recitesc fragmentul acesta de zeci de ori. Şi-mi place! Şi cred în tot ceea ce-i spus aici. Şi… totuşi, mă întreb… oare voi fi capabilă să pun în practică…? Nu doar azi… nu doar mâine… ci întotdeauna!? Îmi doresc. Şi-am să mă străduiesc. Şi-am să mă rog să pot.
„Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună.
Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
