Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

Despre creşterea copiilor

Citesc şi recitesc fragmentul acesta de zeci de ori. Şi-mi place! Şi cred în tot ceea ce-i spus aici. Şi… totuşi, mă întreb… oare voi fi capabilă să pun în practică…? Nu doar azi… nu doar mâine… ci întotdeauna!? Îmi doresc. Şi-am să mă străduiesc. Şi-am să mă rog să pot.

„Pune deci  numaidecât copilului  lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună.

Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie. Dacă se va obişnui să fie educat numai prin bătaie, va învăţa să dispreţuiască bătaia. Iar dacă a învăţat să dispreţuiască bătaia, ai stricat totul. Dimpotrivă, să se teamă de bătaie, dar să n-o primească. Să fie mişcat biciul, dar să nu cadă pe spatele copilului. Ameninţările să nu meargă până la faptă.

Dar să nu creadă că se reduc numai la ameninţări cuvintele tale. Ameninţarea atunci este bună, când este crezut că se va traduce în faptă. Căci dacă cel ce a greşit îţi află gândul, va dispreţui şi ameninţarea, şi bătaia. Dimpotrivă, să se aştepte să fie pedepsit, dar să nu-l pedepseşti, ca să nu se stingă teama de pedeapsă, ci teama să rămână ca un foc plin de putere ce arde de peste tot toţi spinii, sau ca o cazma ascuţită ce sapă până în adânc.

Când vei vedea că teama are bune rezultate, fii blând. Firea omenească are nevoie şi de blândeţe.”

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001, p. 404)

2 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *