Trăiește clipa – dacă vrei să trăiești

Carpe diem! Cam acesta era motto-ul preferat al lumii, scris cu mult patos prin oracole. Un motto care m-a făcut să nu iau prea des îndemnul în serios. Am perceput acest trăiește clipa ca motiv de îndrăgosteală, petrecere în neștire și în orbire. Beție la propriu și la figurat, irosire a vieții respirate fără trecut și, mai mult decât evident, fără viitor.

Se zice însă că, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii se mai înțelepțesc. Pesemne că părul meu alb începe să-și mai spună cuvântul și să se revolte de sub vopsea… Măcar el se chinuie să mă aducă pe calea înțelepciunii și, uneori, îmi mai gâdilă mintea și mă îndeamnă să cuget. Așa se face că am început să descopăr latura frumoasă și mai mult decât specială a clipei care se cere trăită aici și acum.

Trăiește acum pentru… viitor

Pentru că în orbire și în neștire se poate petrece și doar cu gândul la viitor. La clipele pe care le vei trăi, la timpul pe care ți-l vei acorda. La tot ce vrei să faci bun pentru tine și pentru cei dragi ai tăi, dar nu mai apuci.

Pentru că, în responsabilitate și cu gândul la moarte, fiecare clipă trebuie trăită aici, acum, intens. Viitorul poate suna bine, dar e destul de incert, dacă nu-ți clădești la timp prezentul. Viitorul e și peste un minut, și peste o zi, și peste un an, și peste o viață. Dar nimeni nu știe dacă mai ieșim teferi de după colț, nici dacă nu ne vom plânge în pumni pentru tot ceea ce n-am mai reușit să facem. Pentru toate câte ne-am promis, pentru toate la câte am visat.

Pentru că uneori, de cele mai multe ori, o îmbrățișare dorită e musai să fie pusă în practică acum. La fel și un zâmbet, un te iubesc, o noapte de dragoste. Dacă acum îți vine să-i dai iubitei părul pe după ureche și să profiți pentru a oferi și o mângâiere – acum e momentul. Dacă acum vrei să mulțumești pentru un gest mărunt, dar de suflet, dacă acum vrei să faci un compliment sau să răspunzi cu o vorbă frumoasă cuiva – acum e timpul să grăiești.

Nu trăim? Ratăm!

Dacă acum simți să-ți faci o cruce mare și să dai slavă lui Dumnezeu – acum bucură-te de ocazie. Dacă ți-a fost dor și te bucuri de revedere – e cazul să mărturisești. Dacă simți că rămâi fără aer de bucurie și ai chef să alergi și să râzi în gura mare pe stradă – nu te jena. Dacă acum vrei să închizi calculatorul, să-ți ascunzi telefonul și să te plimbi de nebun prin ploaie – cine, ce și de ce te oprește?

Trăiește clipa! Fiecare moment fain amânat se transformă, pur și simplu, într-un moment ratat. Clipa aceea nu se mai întoarce. Peste o oră vei îmbrățișa pentru acel moment, dar nu și pentru ora care a trecut. Peste o zi vei spune o vorba frumoasă, dar fără tine prezent în… prezent. Ea nu se va multiplica și nici nu va circula pe linia timpului, pentru toate timpurile. Dacă nu te vei bucura de ploaie când e ploaie și de soare când e soare și vei fi mereu pe dos, nemulțumit de condițille vremii și ale vremurilor – nu vei permite nimănui să-ți intre în voie. Dacă nu spui te iubesc acum, când ai cui, dacă nu îmbrățișezi acum, când ai pe cine, dacă nu zâmbești acum – chiar și fără motiv – riști să ajungi, într-un prezent din viitor, să te descoperi sec și sfâșiat și departe.

Clipă de clipă…

Fără a trăi. Mort în viață. Fără nimeni aproape. Cu sufletul gol. Cu planuri de viitor care nu-și mai au sensul și cu un prezent din care nu te mai poți trezi. Fără urâciosul trăiește clipa descoperi că trecutul ți-a fost degeaba. Că visele s-au îngropat de la sine, că ești atât de căzut – încât ți-e teamă să mai privești în sus. Sus devine prea departe și prea înspăimântător, cerul ți se întunecă și parcă ajungi să preferi noroiul în care te zvârcolești.

Și, totuși, ceva te poate salva. Doar dacă tu vrei să te salvezi. Fără trecut și fără viitor, resetat complet din viață și din viața celor din jur, nu-ți rămâne decât să trăiești clipa. S-o iei de la zero, să te reclădești, piatră cu piatră, sentiment cu sentiment, suflu cu suflu.

Pentru un prezent cu amintiri faine – e necesar să ai în bagaj clipe trăite bine și frumos și la timpul acela… prezent. Pentru un viitor în care să te bucuri de luminițe, de speranțe, de bucurii, de veșnicie – e necesar să porți la buzunarul de la piept revelația-îndemn: Trăiește clipa! Curat, sincer, fain, cu ochi vii și cu bucurie în suflet. Regretele nu-și mai au locul – decât pentru a spune, aici și acum, iartă-mă! Și pentru a continua să trăiești, și mai ales pentru a învăța să trăiești – clipă de clipă. Cu înțelepciune.