• Pentru minte,  Pietre...

    Felices los 4

    YouTube își face de cap la mine pe laptop. Îmi dă muzici după cum dorește și îl las așa – să mă surprindă. Hop!, și-apare Maluma, cu Felices los 4. Mă opresc din treabă și ascult râzând, amintindu-mi…

    Cândva, o doamnă aștepta să mă întâlnească, să-mi spună ce melodie cu ritm fain a descoperit – și să-mi ceară să-i deslușesc cuvintele.

    E super simpatică doamna și bine ancorată în niște valori. Așa că a căscat ochii mari, mari, când a realizat că de câteva săptămâni cânta despre Felices lor 4 – adică fericiți toți patru, prinși în niște iubiri și niște înșelăciuni demne de telenovelele în care, într-un final, toată lumea e cu toată lumea și toată lumea e fericită!

    Putem fi… felices los 4?

    Astăzi, unde dai, unde cauți, se vorbește despre un mare și răsunător divorț. Altul. Până vor apărea altul și altul… Astăzi, toată lumea invocă faimoasa karma – sau cum s-o chema ea. Căci o femeie care s-a mulțumit acum 13 ani cu bărbatul alteia, rămânând însărcinată, se vede în postura de nevastă înșelată a unui bărbat care așteaptă copilul alteia. Că viața bate filmul… asta știm deja. E veche de când pământul și mult dinainte de a fi la modă să invoci „karma”.

    Eu cred, pur și simplu, că fericirea nu se poate crea pe nefericiri. E o lege nescrisă, știută și veșnic încălcată – pentru că fiecare trădător ar putea jura că el n-o va da în bară. Și, totuși, numai în muzici și-n filme putem fi… felices los 4 și cu încă niște puradei pe lângă noi. Căci, în viața reală, oamenii mari suferă – iar universul copiilor riscă să se frângă sub indiferența și îndrăgostelile fără cap ale oamenilor dragi.

  • Pentru minte,  România

    Falimentul duce la faliment și la ură – dar ura se poate vindeca prin iubire

    Falimentul duce la faliment – dar ura se poate vindeca prin iubire

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă la mall.

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă la teatru.

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă la restaurant.

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă în X, Y, Z loc.

    Știu, însă, că la teatru, la mall, la restaurant, în X, Y, Z loc lucrează mulți oameni. Oameni care lucrează cu și pentru oameni. Oameni care au alți oameni acasă, care depind parțial sau total de ei.

    Așa că orice bucurie expandată a unora, glumele proaste ale altora, făcutul în ciudă, acuzatul, stârnitul scandalului între tabere – de oricare parte a baricadei ne-am afla tu sau eu – e nebunie curată!

    Cei care ne conduc habar n-au s-o facă și nici n-au avut vreodată habar. Nici n-o să aibă. Cu atât mai mult, nu le pasă. Așa că, până una alta, aveți grijă de cei din preajma voastră. Fiți umani, nu doar cereți – ci și oferiți… toleranță. Ajutați, pe cât vă stă în putință și nu zâmbiți dorind falimentul unuia… că e posibil ca următorul faliment să vă cuprindă și pe voi. Suntem piese de domino.

    Sunt liber. Să aleg. Să refuz.

    Nu vă bucurați nici de un mall închis, nici de o biserică închisă, nici de un vaccinat cu forța, nici de un nevaccinat care a murit. Nu duceți „urările” și nici gândurile la extreme. Orice este impus, orice ne îngrădește și mușcă din libertate va sfârși prin a ne priva pe toți de libertate. Pas cu pas.

    Cei care ne conduc – și cei care-i conduc pe cei care ne conduc – au interese. Dar nu prea au, sec, lumește și financiar vorbind, grija zilei de mâine. Noi o cam avem. Însă noi Îl avem și pe Dumnezeu. Toți. Important e să-L lăsăm să lucreze în inimile noastre. Nu e timp de ură, de răzvrătire, de sfărâmare între familii și între generații. Nici nu e mai e timp de crezut că putem face totul prin propriile puteri. Mai mult ca oricând, e timp de iubire. Acum e acum. Să vedem cum ne descurcăm!

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    „Am fost nervos” – mărturie despre starea în care te aduce mânia

    Am cunoscut de curând un om simpatic și zglobiu ca un clopoțel. Măcinat de boli – interioare și exterioare. Cu urme vizibile pe față și pe trup. Mi-a zis senin: „Am fost nervos! Am fost nervos tare! Și, când m-am enervat odată…”

    A făcut semn cu mâna spre jumătatea de față picată, cu ochiul aproape închis. E așa de ani de zile. Acum, cu chipul transformat, cu un picior cangrenat, cu vârsta la pachet… zâmbește, comunică, se bucură. Se vede că și-ar fi dorit „rețeta” asta mai demult.

    Am fost nervos – mărturie despre starea în care te aduce mânia -Cactusi la Gradina Botanica 4

    O rețetă pe care toți o știm – și de care ne lepădăm în orice secundă simțim ace care atentează la baloanele noastre doldora de mândrie…

    Se spune că

  • Vorbe de duh

    Fidelitățile mor greu – un adevăr greu de… trăit

    Fidelitățile mor greu, mi s-a spus cândva. Și-am rămas pe gânduri. Pentru că da, avem nevoie de idealuri, de modele. Și așa… devenim fideli, fani, dependenți de oameni ca noi – pe care uneori ajungem să-i divinizăm.

    Fidelitățile mor greu - inimi

    O fi de bine? Nu e. Căci apoi, când descoperim adevărul din fața ochilor – că și părinții noștri, și prietenii noștri, și soții noștri, și copiii noștri, și preoții noștri, și vedetele noastre-s oameni ca noi, cu neputințe, cu tot felul de căderi, dureri, dezamăgiri… ne tulburăm. Ne dezicem de ei ori, din contra, negăm realitatea. Nu-l cunosc pe acesta! Sau… nu, acesta NU poate face așa, nu are cum, el NU!

    Un lucru e clar:

  • Vorbe de duh

    Când întrerupi firul unei povești… din teama de a deveni fericit

    Uneori, poveștile se încheie înainte de a începe. Sub diverse pretexte. E mai comod să găsești motive decât să lupți. Să ieși din zona de confort implică riscuri. S-ar putea să te rănești. S-ar putea să pierzi… Iar asta cu adevărat te împiedică să crezi că s-ar putea să câștigi.

    A fost odata - tristete

    E mai comod să găsești o pietricică în drum, oricât de mică, și s-o consideri un munte.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Fugim din calea frumosului – și plângem de dorul lui…

    Unii oameni lucrează cu frumosul. Sunt făcuți să îl observe, să îl creeze, să îl descopere dintre noroaie. Să ni-l înfățișeze. Unii oameni lucrează atât de frumos cu frumosul… încât ți-e teamă să le apari în cale.

    N-ai vrea să-i sperii ori să îi scoți din mediul lor. N-ai vrea să le dai ocazia de a te examina și de a vedea că n-ai nimic frumos de oferit…

    E așa o… teamă. Și, totuși, nu se poate să nu te întrebi: dar dacă ei chiar ar observa frumosul din tine și l-ar scoate la lumină?!

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Jocul nostru cel de toate zilele: de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu

    Cândva, după o discuție importantă, îi trimiteam unui prieten un mesaj alambicat despre Dumnezeu. Despre promisiunile noastre omenești de a face orice pentru cei de lângă noi și despre imediatele renunțări. Despre piedici adevărate și piedici închipuite, despre veșnice schimbări de plan și de perspectivă, despre neputințe și iubiri abandonate încă de dinainte de a le descoperi.

    Jocul nostru cel de toate zilele de-a v-ati ascunselea cu Dumnezeu - cerul de la etajul 6

    Eh… eu v-am avertizat că e un mesaj alambicat. Cu ceva rime – departe, însă, de a putea fi numit o poezie. Acum mi-am amintit de el. (De prieten.) De mesaj. L-am recitit și mie, una, îmi transmite exact ceea ce voiam să spun atunci. De aceea, am hotărât să-i dedic o postare. (Prietenului.) Mesajului! 🙂 Da-i alambicat, mai știți?