• Pentru minte,  Pentru suflet

    24 de ore și-o lecție primită de la soare

    24 de ore și-o lecție primită de la soare - Anda Elena Pintilie - Sapte pietre

    Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…

    Soarele răsare. Și apoi apune. Peste bunele și peste relele noastre. Nicio zi bucuroasă nu are mai mult de 24 de ore. Nicio zi îngrozitoare nu are mai mult de 24 de ore.

    Conștientizarea asta ar trebui să ne fie mângâiere. A mai trecut o zi! Așa cum a trecut. E timp pentru recunoștință. Pentru un gând de rugăciune. Și pentru somn.

    Mâine, dacă ni se va mai îngădui o zi, o vom lua de la capăt. Cum vom întâmpina răsăritul? Cum ne va găsi apusul? Ce vom face cu darul vieții și al timpului, cu darul luminii și al muncii, cu darul odihnei și al zâmbetului?

    Doamne, mulțumim pentru ziua de azi! Doamne, ajută-ne să-l avem pe mâine și învață-ne să-l trăim cum se cuvine! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!

  • Ale tinereţii valuri

    Ai curaj? Împrietenește-te cu oglinda ta!

    Ai curaj Împrietenește-te cu oglinda ta - Anda Elena Pintilie

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi tot ce nu-ți place la exterior

    – dar mai ales la interior.

    Ai nevoie de timp să te împrietenești cu tine.

    Să știi cât ești de imperfect

    – și, cu toate astea, să îți rămâi alături.

    Cel mai ușor e să fugi de tine, să fugi departe,

    Să îți ocupi mintea cu gânduri

    – și apoi să crezi că tu, de fapt, nu exiști.

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi toate rănile cum supurează

    – și să-ți dai voie să ștergi lacrimile.

    Ai nevoie să îți oferi timp care să te vindece.

    Să înțelegi că greșelile sunt scuzabile

    – câtă vreme le deslușești lecția.

    Cel mai ușor este să fugi. Dar azi alege altfel.

    Alege curajul, timpul și gândul că meriți binele

    – și permite-ți să te odihnești în voia lui Dumnezeu.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Hai să evadăm din capcana lui EU!

    Cred că am început să facem prea multe cursuri centrate pe eu, eu, eu. Cred că cerem prea mult ca eu, eu, eu să pot ține frâiele. Cred că avem prea multă convingere că un exercițiu de respirație poate face minunea ca eu, eu, eu să fiu bine! Fără a înțelege că nicio respirație nu sunt capabilă s-o am de la mine putere! Fără a înțelege că revolta mea/ a noastră de a întoarce spatele lui Dumnezeu și de a-L considera învechit, o practică a bunicilor „barbari” și neșcoliți tot mie/ nouă ne rănește sufletele. Hai să evadăm din capcana lui EU!

    Hai să evadăm din capcana lui EU! Porumbei

    Câtă vreme vom ridica la rang de artă meditația, dar rugăciunea e motiv de râs, câtă vreme vom ține tot felul de diete, dar postul va fi învechit,

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    „Am fost nervos” – mărturie despre starea în care te aduce mânia

    Am cunoscut de curând un om simpatic și zglobiu ca un clopoțel. Măcinat de boli – interioare și exterioare. Cu urme vizibile pe față și pe trup. Mi-a zis senin: „Am fost nervos! Am fost nervos tare! Și, când m-am enervat odată…”

    A făcut semn cu mâna spre jumătatea de față picată, cu ochiul aproape închis. E așa de ani de zile. Acum, cu chipul transformat, cu un picior cangrenat, cu vârsta la pachet… zâmbește, comunică, se bucură. Se vede că și-ar fi dorit „rețeta” asta mai demult.

    Am fost nervos – mărturie despre starea în care te aduce mânia -Cactusi la Gradina Botanica 4

    O rețetă pe care toți o știm – și de care ne lepădăm în orice secundă simțim ace care atentează la baloanele noastre doldora de mândrie…

    Se spune că

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Mesaje motivaționale… toxice? Stop!

    Există adepți ai unor mesaje motivaționale… de te doare mintea! Mesaje motivaționale din alea…: sunt atât de bun, încât nimeni nu mă suportă! Fac atât de mult bine omenirii, dar toți mă trădează/ mă dezamăgesc/ mă părăsesc/ mă înjunghie pe la spate! Eu iubesc – dar iubirea mea nu e apreciată! Eu totul fac – dar nimeni nu mă laudă/ nu mă răsplătește/ nu mă observă! Pentru că eu sunt atât de minunat, sunt condamnat la suferință! Eu, Eu, Eu, Eu!!!

    Zău?! Zilele trecute îmi sărea cineva în cap, când ofeream o rețetă cu… șapte pași pentru nefericire. Eram motivațional-aberantă, da!, dar foloseam un titlu cinstit. Căci stima de sine nerealistă,

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Din singurătate nu se evadează pe ușa din dos

    Vrem mereu să ne găsească iubirea în cel mai potrivit moment al vieții. Când suntem bine îmbrăcați, odihniți, dispuși la stat de vorbă și la glumițe, fără bătăi de cap și fără piedici. Credem că dacă ne-ar vedea într-un moment nepotrivit, omul cu iubirea s-ar speria și ar pleca.

    Nu-i de mirare, deci, ca la asemenea așteptări să trăim stresați în viața noastră și mereu nemulțumiți. Nu-i de mirare că, regizând momente, întâlnim oameni ce-s parte din regie – și nu din viața cea de toate zilele.

    Tu n-ai vrea, de fapt, ca omul nepotrivit să vină și să plece la fel de repede din calea ta? N-ai vrea ca omul care s-ar speria de viața ta cea adevărată nici să nu se intersecteze cu ea?

    N-ai vrea să păstrezi lângă tine

  • Pentru minte,  Vorbe de duh

    Un final şi un bilanţ

    Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem într-o balanţă bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.

    Anda Elena Pintilie - blogul Șapte pietre

    E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.

    Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!