Ziua cea mai periculoasă din an
Și cum mă uitam eu astă noapte la Recrutul, nu știu cum să vă zic… dar FIX episodul de astă noapte era despre ziua cea mai periculoasă din an. Adică despre… Valentine’s Day.
Am zâmbit, realizând felul în care s-a pliat filmul pe realitate. O realitate care nu mă impresionează. Dar care, na, ce să zic… în State este „la ea acasă”.
Nu despre dragoste o să vă vorbesc sau despre felul în care ținem sau nu ținem noi această „sărbătoare”. Însă altceva mi-a atras atenția în film. La ședința de dimineață, polițiștii erau în alertă… tocmai pentru că se anunța o zi grea.
Citez:
Despre iubire – simplu și curat
Ca să-ți amintești să iubești nu e nevoie să te întorci în trecut. E suficient să te conectezi la prezent și să te bucuri. De prezent și de iubire.
Iubirile nu seamănă, nu se compară, nu se cumpără. Se oferă. Și se împlinesc dacă le e locul, timpul, cazul.
După iubire nu se aleargă. Nici nu se fuge de ea. Nu se fac planuri de… împiedicat – dar, oricum, te împiedici dacă e locul, timpul, cazul!
Așteptarea omului iubit – o așteptare… activă!
Astă noapte am adormit cu zâmbetul pe buze. Citisem comentariul unei femei: Doamne ajută, foarte bine, aștept! Of, așteptarea asta…!
Postarea la care scrisese era despre iubire – și despre cum îți apare în viață omul minunat fix la momentul potrivit.
De ce e complicată iubirea
Oamenii sunt însetați de iubire. Oamenii vor iubire și-o caută. Unii o caută cu disperare, dispuși la compromis. Oricum, în numele iubirii, compromisul sună mai blând. De ce e complicată iubirea?
Oamenii grăbesc iubirea și uneori se pierd în cele mai nepotrivite brațe. Alimentează fizic iubirea și-o consumă flămând, de teamă să n-o piardă. Lasă sufletul pe mai încolo și apoi se descoperă străini, în brațe și în paturi străine.
Două tipuri de iubire. În care vrei să creșteți?
Între un el și o ea care se iubesc există două tipuri de iubire: lumânare și candelă.
Relația de tip lumânare se ramifică. Lumânarea poate fi simplă sau sculptată, din ceară naturală sau din tot felul de combinații, parfumată sau nu, arzând molcom sau agitat, încălzind, luminând, descoperind umbre, culori, vise, suflete. Cert e că, mai devreme sau mai târziu, există un capăt al lumânării. Și știm… sau aflăm între timp… că există și un capăt al relației.
Iubirea de tip candelă poate fi nemuritoare. Îți dorești să arzi pentru ea, să fii acolo, prezent, să fii implicat, să muncești în pereche pentru candela voastră. Din păcate, nici iubirea de tip candelă nu e mereu nemuritoare. Pentru că munca în echipă e grea. Chiar și atunci când e minunată!
Iubirea necondiționată nu e cocoloșeală fără limite
Iubirea necondiționată e bună. Și diferită de alte presupuse iubiri. Supra-cocoloșeala dăunează grav copiilor noștri! Tocmai lor, celor pe care ne propunem să-i ferim și de propria umbră! Nu mai bine îi asigurăm că le vom fi întotdeauna alături, la bine și la rău? Nu mai bine îi lăsăm să cunoască ambele fețe ale unei monede? Să știe ce înseamnă da, să știe ce înseamnă nu? Să știe cum să reacționeze în fața unui comportament neprietenos – să facă diferențe între o stare proastă de moment a cuiva și între o stare generală proastă? Între o greșeală și un abuz? Între o chestiune în care și copilul trebuie să-și vadă erorile și una în care el e complet nevinovat?
Datoria noastră, de părinți, este să iubim necondiționat. Dar să iubim! Nu să facem totul în locul copiilor.
(I)responsabilitatea unui „Te iubesc!”
Am citit undeva că, atunci când îndrăznești să spui cuiva te iubesc, devii responsabil de și pentru fericirea persoanei pe care (presupui că) o iubești.
Dacă am conștientiza în profunzime responsabilitatea aceasta, ar exista două variante de continuare a traiului. Să ne fie foarte bine sau să ne fie foarte rău. Un lucru e clar: n-am mai putea fi „căldicei” în iubire. Însă, mai cred că, de teamă că nu ne va fi „foarte bine”, mulți am alege din prima nefericirea. Măcar așa, preventiv.
Din acest punct de vedere e bine că, trecând peste teorii și plonjând în viața cea adevărată, descoperim că avem „dreptul” și posibilitatea de-a ne răzgândi.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
