Telegramă virtuală
Sunt neînțeleasă. Zâmbesc. Sunt pretențioasă. Zâmbesc. De ce aș cere să mă înțeleagă cineva, când eu însămi știu cât pot fi de neînțeles? Zâmbesc.
Uneori ar fi mai bine să tac și doar să zâmbesc.
(Veronica) Soare, bucurie și minuni – imagini din lumea caleidoscopului meu
În copilărie am tot privit lumea prin caleidoscop. O lume ce m-a fermecat și pe care am păstrat-o veșnic în suflet. Pentru prunca mea (și pentru mine!) am tot căutat un ochean ca pe vremea mea dar… mereu am rămas dezamăgită. Apoi am descoperit-o pe Verocika – Veronica Soare, minunata cu minuni.ro! Veronica a readus caleidoscopul în viața mea – prin fotografii și prin bucuria celor care participau la atelierele ei de creat caleidoscoape. Din primul moment mi-am promis că, undeva, cândva, și eu voi spune prezent la o activitate din asta! Și-am început să râd când am auzit că Veronica vine pe 14 februarie la Iași, cu gândul de-am strica planurile de-a petrece singură și neconsolată marea zi a iubirii! 🙂
Ei, pot spune cu mâna pe inimă c-am avut parte de-o zi foarte faină – și de-o seară de excepție! O seară cu revederi și cu noi prietenii, o seară cu joacă și culoare, cu uimire, cu lumină, cu râs mult, cu muncă și cu rezultate tare frumoase! O seară cu (Veronica) Soare și cu zăpadă din plin! 🙂 O seară în care am retrăit copilăria în stare pură, intrând în lumea fascinantă a unui caleidoscop creat cu mânuțele mele! O seară cu oglinzi, mărgele… milioane de flori în oglindă – vorba japonezului! 🙂
Foto: Andreea Maruseac Și pentru că m-am tot învârtit în jurul lui 14, vă ofer 14 imagini care se văd prin caleidoscopul meu.
„Scurtcircuit” la Ateneul din Iași. Vineri e seară de film, de lacrimi și de speranțe
Tragedia de la Giulești din august 2010 mi-e vie în amintire. Născusem cu mai puțin de două luni în urmă. În Iași, nu în București – dar ce contează? Am simțit nenorocirea aceea ca pe un pumnal în inimă… Iar eu am simțit-o… metaforic vorbind. Alții au suferit cu adevărat, nu eu.
Un banal scurtcircuit a dus atunci la moartea a șase nou-născuți și la traumatizarea fizică și psihică a altor cinci bebeluși, care au supraviețuit în incendiu. E cumplit modul acesta de a „întâmpina” viața și de a acapara bucuria apariției unui nou membru în familie…
Scurtcircuit. Așa se numește filmul a cărui avanpremieră va avea loc vineri, 16 februarie, ora 20.00, la Cinema Ateneu.
Inspirație pentru educație – ce-am reținut de la SuperTeach
Am fost, de curând, la SuperTeach, într-o combinație de serviciu și interes personal, de timp liber și de dorință de cunoaștere și dezvoltare. Am petrecut o zi cu oameni foarte faini pe scenă care au vorbit, cu precădere, cadrelor didactice. Dar nu m-am simțit exclusă. Din contra! Am avut atât de multe de învățat, încât mi-am mai luat o porție de energie pentru toate gândurile și toate proiectele care mă bântuie!
În plus, ca fată de prof, ca fostă elevă, ca mamă de copil deja ancorat în școală… chiar m-am simțit de-a casei! Să nu mai pomenesc de anii în care am lucrat ca jurnalist pe domeniul învățământ, ani de suflet, care m-au provocat, m-au bucurat, m-au întristat și m-au trezit la realitate. O realitate pe care e necesar să o conștientizăm – pentru a o putea schimba în bine!
Am „transmis” în timp real de la eveniment, pe FB, crâmpeie din discuțiile ce s-au purtat. Am simțit însă nevoia de a le aduna și completa cu tot ce-am mai notat în carnet. Și de-a împărtăși! Căci avem nevoie de #inspiratiepentrueducatie!
De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea
Prima dată când am răsfoit De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea, recunosc că mi s-a părut… un pic ciudată! Apoi am considerat-o… interesantă! Foarte fain gândită și curajos executată! Foarte… adevărată! Dureros de adevărată si de fixată în actualitate!
De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea este semnată, ca text și ilustrație, de Gabriel Poenaru – și este publicată la Editura Doxologia. E o carte mai… neobișnuită! Căci e LIVE și-i dată la televizor! Cu regulamentara intrare în emisie în 3, 2, 1…, cu burtiere – așa cum suntem obișnuiți să fim invadați în josul ecranului, mereu, cu BREAKING NEWS,
Nu-mi spune mie ceea ce n-ai vrea ca soția ta să audă că-mi spui
E simplu! E-atât de simplu, încât nu înțeleg cum reușesc unii să se complice în asemenea hal. Când vorbești, gândește! Sau… ok… e clar că gura o poate lua înainte și că informația se procesează mai greu. Dar, totuși, e musai să-ți fixezi niște limite. Pentru binele tău, pentru binele familiei tale, pentru soția ta, pentru viața ta!
Niciodată, domnule, nu-mi spune mie (sau oricărei alte femei) ceva ce n-ai avea tupeul să-mi spui de față cu scumpa ta soție.
Bufonul, vameșul și fariseul
„Eu rezist, pentru că-i văd pe oameni că au nevoie de un bufon. Mi-am asumat bufoneria dar, vă rog frumos, râdeți și mai gândiți-vă o dată acasă!”. Așa l-am auzit spunând în 2018 pe părintele Constantin Necula, la SuperTeach.
Asumarea bufoneriei nu-i deloc treabă ușoară – căci sunt convinsă că, deși părintele e foarte iubit de public,
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
