Inspirație pentru educație – ce-am reținut de la SuperTeach
Am fost, de curând, la SuperTeach, într-o combinație de serviciu și interes personal, de timp liber și de dorință de cunoaștere și dezvoltare. Am petrecut o zi cu oameni foarte faini pe scenă care au vorbit, cu precădere, cadrelor didactice. Dar nu m-am simțit exclusă. Din contra! Am avut atât de multe de învățat, încât mi-am mai luat o porție de energie pentru toate gândurile și toate proiectele care mă bântuie!
În plus, ca fată de prof, ca fostă elevă, ca mamă de copil deja ancorat în școală… chiar m-am simțit de-a casei! Să nu mai pomenesc de anii în care am lucrat ca jurnalist pe domeniul învățământ, ani de suflet, care m-au provocat, m-au bucurat, m-au întristat și m-au trezit la realitate. O realitate pe care e necesar să o conștientizăm – pentru a o putea schimba în bine!
Am „transmis” în timp real de la eveniment, pe FB, crâmpeie din discuțiile ce s-au purtat. Am simțit însă nevoia de a le aduna și completa cu tot ce-am mai notat în carnet. Și de-a împărtăși! Căci avem nevoie de #inspiratiepentrueducatie! De comunicare, de creativitate, de curaj, de implicare, de empatie, de optimism, de iubire! De a fi noi înșine bine și de a ne păsa de binele celorlalți!
Să începem. Și dacă simțiți că, din cele câteva rânduri, vă atrage subiectul – dați clic pe link-ul cu nume și urmăriți fragmentul de conferință în format video!
În centrul educației sunt elevul și problemele lui.
Profesorii trebuie să-și acopere propriile cunoștințe pentru a le redescoperi, apoi, împreună cu elevii – de dragul lor.
Susțin cu fermitate mărirea salariilor cadrelor didactice. Dar asta nu înseamnă că, până când se va întâmpla minunea, noi nu ne facem meseria cu drag. Vocația de dascăl este în ADN-ul nostru!
Și o întrebare la care e de meditat… Copiii sunt făcuți pentru a fi educați sau educația este făcută pentru copii?
Provocare: când vă întoarceți la clasă, învățați-i pe elevi sa construiască ÎMPREUNĂ! Fiți revoluționari! Fiți modele pentru elevii dumneavoastră și lucrați ÎMPREUNĂ! În lumea care începe după școală nimic nu se poate construi decât ÎMPREUNĂ!
Trăiți bucuria cunoașterii! Faceți-vă vizibili în creativitate și credeți în ceea ce faceți!
Voluntariatul poate schimba lumea. Voluntariatul în educație transformă lumea din temelii!
Fiți conștienți că sunteți oameni valoroși, că elevii știu că sunteți acolo pentru ei și că le schimbați viața. Sunteți modele pentru cei din fața dumneavoastră, îi inspirați. Aveți curajul să-i inspirați!
Închide ochii, relaxează-te, respiră profund și întreabă-te: Profesore drag, gândește-te bine, ai vrea ca fiul sau fiica ta să aibă un profesor ca tine?
Pentru că doamna a fost singura despre care nu mai auzisem deloc, deloc până acum și pentru că, sincer, nu „merită” asta – am simțit nevoia să pun aici un filmuleț despre dumneaei.
Când îți place ceea ce faci, dar nu știi să răspunzi la întrebarea: „Și, ești fericită?”, atunci te găsești în fața unui moment zguduitor.
De ce anumite lucruri merg cum vrem și altele parcă nici nu se urnesc din loc? Pentru că toate merg bine doar atunci când lucrăm cu oamenii și reușim să ne conectăm cu ei. Dacă reușim să ne conectăm la CELĂLALT, devenim conștienți-competenți!
Mentalitate închisă: Ceilalți nu contează la fel de mult ca mine. Atunci, obiectivele și comportamentul au focus pe sine. Ceilalți devin obiecte. Pot fi vehicule de care mă folosesc, obstacole pe care dau vine sau irelevanți – pe care îi ignor.
Mentalitate deschisă: Celălalt contează la fel de mult ca mine. Țin cont de ceilalți. Văd nevoile, provocările și obiectivele lor.
Succesul în viață ține de gândirea critică și rezolvarea de probleme, de colaborare, de agilitate și adaptare, de inițiativă și antreprenoriat, de comunicare eficientă, de accesarea și analiza informațiilor, de curiozitate și imaginație.
Profesorul trebuie să-i dea speranță copilului că, din ceea ce învață, își poate face un atu personal – dezvoltând, astfel, spiritul antreprenorial al copilului.
Copilului trebuie să i se dezvolte capacitatea de a „scrie cu vocea” – de a putea prezenta în scriitură cine este el, ca persoană.
Exercițiu de viață: Aduceți copiilor, la clasă, texte contradictorii! Creierul are nevoie și trebuie să dezvolte un GPS personal despre cum se identifică adevărul, valoarea, realitatea!
Nu poți activa gândirea unui copil pe un fond emoțional dezechilibrat.
Elevii au nevoie să ne vadă, înainte de toate, că suntem oameni. Noi avem nevoie ca la clasă să ne vulnerabilizăm – etichetând emoțiile pe care le trăim, vorbind despre ele. Astfel, copiii pot învăța să-și recunoască emoțiile, să le înțeleagă, să le gestioneze. Să acționeze rațional, dar să aibă grijă la emoțiile lor.
Primii lideri în viața copilului sunt părinții. Apoi urmează educatorii, profesorii. E în puterea voastră să construiți lideri, oameni pregătiți pentru viață, oameni care să (se) plângă mai puțin și să facă mai mult.
Copiilor le place să iasă în fața clasei. Dar vedeți cum faceți, să-i chemați în față și să-i surprindeți în cea mai bună formă a lor! Dați-le copiilor scena!
Vă rog mult de tot, conduceți clasa! Sunteți model de lider în clasa voastră! Și cine știe ce președinte va ieși mâine din mâinile voastre?!
Atenție, însă, e greu să conduci pe alții, dacă nu știi să te conduci pe tine!
Reparați relația cu mama și cu tatăl vostru este foarte importantă! Viața adultului de azi se oglindește în relația pe care acesta a avut-o și o are cu părinții săi!
Oare când încetăm să ne jucăm și de ce devenim atât de serioși? E minunat să ne permitem să ne jucăm!
Copiii pe care-i pregătiți acum își vor schimba viața și job-ul de cel puțin 8-10 ori, vor intra în cu totul și cu totul altă dinamică! Dacă nu vor învăța de pe acum colaborarea, unirea unor zone din diverse domenii, dacă nu vor avea capacitatea de a rezolva probleme complexe și nu le va fi dezvoltată creativitatea, le va fi foarte, foarte, foarte greu!
Să nu vă fie frică și să nu aveți probleme de conștiință, că provocați sistemul – dacă ceea ce faceți este pentru binele copilului. Nu luați totul pe nemestecate!
Trăim într-o lume în care peștii sunt obligați să se suie în copaci! Acesta este… malpraxis educațional!
Ce simțim noi în business este: avem un potențial senzațional! Politicul, dacă n-ar face nimic, ar fi minunat. Dacă ar face puțin bine, ar fi super! Dar ne împiedicăm la noi înșine, pentru că nu putem fi uniți! Trăim o profundă lipsă de încredere! Încrederea nu mai există, distanța e mare între noi. Iar în familie… în familie ne contopim. Ne sufocăm copiii… Modul în care îi creștem acasă îi face profund împotriva spiritului antreprenorial.
Ce înseamnă spirit antreprenorial? Să îți pese, să fii întreprinzător. Să faci tu de la tine.
Greșeala, dacă nu e făcută, nu ai de unde învăța. Greșeala în antreprenoriat nu e să cazi, ci să nu poți să te ridici, pentru că nu ai curaj.
Nu ne-a învățat nimeni la școală că cei mai buni profesori de pedagogie sunt copiii.
Atenție! Timorarea la catedră naște monștri! Când transformi sala de curs într-un câmp de bătălie, întotdeauna pierzi. Ținta unui profesor nu este să biruiască, ci să se lase biruit. Ce bucurie, când primești un răspuns mai bun decât cel la care te așteptai!
Nu alergați după gogomăniile lumii și încercați să faceți față la provocări. Încercați să fiți cum unii nu vor să fiți – niște oameni liberi, destinși! Încercați să mergeți în clasă fără catalog!
Învățați-i pe elevi să supraviețuiască – ca oameni! Ca roboți și parșivi îi vor învăța alții Amintiți-le cum miroase Raiul!
[FOTO credit: Silviu Cluci]
S-ar putea să îți placă
Șapte vorbe despre mama
O imagine cât o mie de cuvinte
