A ce miroase-n țara asta?
Imediat după anul nou am dus mașina la spălat. În locul micuț și modest în care merg de obicei, acolo unde băieții se bat între ei ca să iasă PUI-ul cât mai tuns, frezat, aranjat era destul de aglomerat. Pentru că n-am vrut să-mi pun răbdarea la încercare, am preferat să bag în marșarier și să plec spre o altă spălătorie, de trei ori mai aglomerată – dar mai mare, mai spațioasă, mai luxoasă, în care lucrurile se fac țac-pac.
Am ajuns și, printr-o anume conjunctură cu iz de învârteală, m-am trezit că am intrat chiar în fața altora, care erau la rând de mai mult timp. Totul bine și frumos, până la tipul care a preluat munca. Un pic de superioritate, un pic de sictir,
Luceafărul s-a lăsat îmbrățișat în pagini de 3 – trei milimetri!
Ce înseamnă 3 milimetri? Cam ce valoare pot avea 3 milimetri? Sunt întrebări pe care nu mi le-am pus până acum… și, recunosc, nici nu-mi imaginam vreodată că va veni clipa lor. Totuși, iată că 3 milimetri mi s-au așezat pe creier zilele acestea – și nu mă lasă deloc să-mi revin din uimire!
Cartea cea mai mică din Europa are lungimea și lățimea de… 3 milimetri! Este o ediție a poeziei Luceafărul și a fost scrisă pe foițe de bancnotă.
Să învățăm să reparăm vina de la noi din teren
Un om era supărat și s-a purtat un pic distant cu prunca mea. Copila s-a supărat, la rândul ei și i-a transmis niște gânduri și niște cuvinte urâte omului. Iar eu m-am supărat pe copilă. De fapt, nu m-am supărat. Dar m-am întristat – suficient de vizibil. Ceea ce a făcut-o să exclame:
– Păi, da, din cauza lui X… acum tot eu sunt vinovată?!
Lupta aceasta pentru putere, pentru dreptate, pentru vina ascunsă mereu în ograda altuia îmi dă fiori. Am conștientizat-o la mine destul de târziu și-o văd atât de des în jur, la oameni de-o seamă cu mine și chiar mai mari, cu studii sau fără studii, cu bani sau fără bani… că mă termină! E o veșnică bătălie în care alții, veșnic alții sunt mai răi decât noi.
Ne-am aventurat în Muzeul Iluziilor!
Muzeul Iluziilor a ajuns la Iași! Până pe 2 februarie este musai să-ți faci timp o oră (și mai mult de atât, că oricum dus nu te-ai da!) ca să analizezi cele peste o sută de obiecte la a căror vedere nu poți rămâne indiferent. Că râzi, că te sperii, că te bucuri, că rămâi surprins, că te enervezi că nu-ți iese cum trebuie, că te încurci, că reușești… un lucru e sigur – ieși de acolo plin de energie, cu un plus de copilărie și de încântare!
Animale care evadează din tablouri, cuie „prietenoase”, care iau forma mâinii tale sau care te îmbie să te așezi pe ceea ce… din 2.200 de bucăți formează un pat, oglinzi din lumea lui Alice, care deformează realitatea – de toate găsești la Muzeul Iluziilor!
Ce ție-ți place și altul îți face… deși nu meriți
E ușor să-ți vezi de interesul tău și să nu respecți. Să-ți vezi de drum fără să-ți pese foarte mult de modul în care parcurgi traseul. Meriți sau nu meriți anumite câștiguri? E ușor să treci pe lângă oameni și nici măcar să nu conștientizezi că rănești – prin indiferența ta, prin aroganța ta, prin furat singur căciula…
Ceva devine suspect, însă, când cei pe care tu nu i-ai respectat… te respectă! Când, în fața nepăsării tale, ei rămân oameni. Când, deși nu meriți, te vorbesc de bine, când îți zâmbesc, când se bucură că te cunosc,
18 vorbe de care să ținem cont
* Poate că realitatea e mai ușor de suportat decât imaginația. (Marin Preda)
* Veți fi liberi numai atunci când veți păși cu iubire spre cei ce vă urăsc. (Părintele Arsenie Papacioc)
* Obstacolele sunt lucrurile acelea îngrozitoare pe care le vedeți atunci când vă luați ochii de la visul vostru. (Henry Ford)
* Dacă într-o anumită faptă noi suntem vinovați 5%, iar alții sunt vinovați 95%,
Șapte mărturisiri din viața petrecută în 2017
* 2017 a fost un an în care am intrat plină de răni, dar cu mult curaj și cu decizii care aveau să-mi aducă o parte de vindecare.
* 2017 a fost un an al singurătății depline – în care, contrar așteptărilor, nu am fost nicio clipă singură.
* 2017 a fost un an ce mi-a scos din program parolele și viețile private ale altora – și mi-a oferit acces la parolele mele către suflet și minte, către Dumnezeu și către viață.
Foto: Oana Nechifor * 2017 a fost un an în care am renunțat în mare parte la a vedea oamenii din perspectiva în care aveau putere să-mi facă rău și să mă întristeze.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
