• Doxologia,  Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Menținerea relației și păstrarea sarcinii – provocări ale familiei contemporane

    Asistăm astăzi la un declin al familiei contemporane. De ce se destramă familiile și cum s-a întâmplat ca, în 30 de ani, să reușim performanța negativă de a mai omorî un popor român? Sunt întrebări care n-au cum să nu ne frământe. Pentru cine are urechi de auzit și inimă ca să priceapă, există și răspunsuri.

    Interviu Doxologia - Anda Elena Pintilie - Părintele profesor Ioan Cristinel Teșu

    Zilele trecute am avut ocazia, alături de colegii de la Doxologia, să realizăm un interviu cu părintele profesor Ioan Cristinel Teșu.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Anda și șobolanul, burta și copilul

    Anda crede că în burta unei mame e viață! Că un copil e unic din prima secundă. Motiv pentru care… Anda e o înapoiată. O necivilizată. O baticoasă. Și, logic, o pupătoare de moaște!

    Anda a citit aseară o știre despre un șobolan drăguț și grăsuț, blocat într-o gaură de canal și salvat de un veterinar și de… OPT pompieri! Anda recunoaște că s-a amuzat un pic, că i s-a părut nițel exagerată intervenția – dar că, în același timp, salută gestul oamenilor și-i dorește șobolanului din Germania viață frumoasă în continuare.

    Anda și șobolanul, burta și copilul

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Secvenţe

    Cum am primit una peste nasul în vânt

    În seara asta, în drum spre casă m-am amuzat un pic de un tip. Se oprise la trecerea de pietoni, lângă mine – și avea tot capul, privirea și, implicit, nasul pe sus. Dar nu a aroganță, ci așa erau el și starea lui de moment. Și da, chiar era comic cu nasul în vânt!

    Fără să mă gândesc prea mult, am început să-mi analizez poziția propriului nas. Una deloc în jos, dar nici foarte în sus – cam pe-acolo cât să pot privi oamenii în ochi. Mda… ce să zic… părea că sunt ceva mai în regulă decât colegul meu de așteptare la roșu – deși n-avea niciun sens să mă compar cu el.

    N-au trecut cinci minute de mers în continuare pe drum și m-am intersectat cu un alt tip care, de când a ajuns în dreptul meu și mult după ce-a trecut de mine, a urlat continuu:

    – Ce-i cu tine? Ce mergi așa, cu nasul în vânt?! Cine te crezi? Cine-ai fi tu?

    Am căscat ochii mari, maaari și-am început să râd cu tot sufletul! Dacă îmi spunea omul ăla cât sunt de simpatică, tot nu n-aș fi fost atât de încântată! 🙂

    În seara asta am simțit în timp real care e puterea unui gând un pic răutăcios și a comparațiilor fără sens. În alt context, omul care s-a luat de mine m-ar fi tulburat. Astăzi, el doar m-a smerit. Săracul, dacă ar ști el ce bine mi-a făcut, cu siguranță că în noaptea asta s-ar culca un pic mai liniștit!

    Cu nasul în vânt :)

    În seara asta am primit o lecție interesantă. Iar nasul, slavă Domnului, e tot acolo, la locul lui! 🙂

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Inferioritate și superioritate – născuți din comparație

    Uite, ceilalți copii sunt cuminți – tu de ce nu poți sta locului?! Colegii tăi au luat „excelent”, tu de ce ai luat NUMAI „minus foarte bine”?!

    Comparațiile astea numite generic… „educație”… ajung să-i pună pe cei mici în niște competiții imaginare și extrem de periculoase pentru dezvoltarea lor și pentru felul în care învață să-i privească pe cei din jur. O reușită personală și o bucurie de suflet se transformă, apoi, într-un motiv de mândrie prin comparație. În aroganță, în superioritate, în judecare a aproapelui.

    studiu la inaltime

    Credem că suntem mai buni sau că putem crește copii mai buni decât

  • Şcoala părinţilor

    BEBE – o poveste din burtică

    BEBE – o poveste din burtică este o carte care m-a atras din prima secundă! Plină de culoare și de bucurie, de emoție și de aventură… am citit-o pe nerăsuflate. Și m-am amuzat, și-am lăcrimat, și m-am minunat!

    BEBE - o poveste din burtica - Anda Pintilie

    Scrisă pe înțelesul copiilor, cartea este plină de informații uimitoare și pentru noi, adulții! Căci viața din burtică este, cu adevărat, uimitoare! Și dacă am înțelege că viața e viață din prima secundă, că la 16 zile inimioara deja bate, că la 6 săptămâni bebe deja se mișcă, la primul centimetru deja sughite, la 10 săptămâni deja are amprente, la 11 zâmbește, la 20 simte durerea și teama… poate c-am trăi într-o lume mai bună!

  • Haz de necaz,  Pentru minte

    Ce-mi place mie la un bărbat

    Am fost întrebată cândva ce-mi place mie la un bărbat. Și-am înțeles întrebarea, dar nu cred c-am oferit răspunsul așteptat…  🙂

    ce-mi place mie la un bărbat - bărbat fain

    Am spus – și-mi mențin declarația – că la un bărbat mie îmi place… verigheta! Ador felul în care se vede verigheta pe mâna unui bărbat! Iar dacă o poartă asumat, îmi place de bărbat în totalitatea sa!

    După cum ziceam, nu cred c-am răspuns curiozității din întrebare. Ce-mi place mie la un bărbat… Dar am zâmbit cu mult drag și-am revăzut în minte mâini de prieteni, de cunoscuți și de necunoscuți pe care-i iubesc! Da, pentru „atâta” lucru! Pentru o verighetă ce le îmbracă degetul și, sper, o parte din suflet și o parte considerabilă din creier!

    Citește și:

    Nu-mi spune mie ceea ce n-ai vrea ca soția ta să audă că-mi spui

  • Vorbe de duh

    Prăbușirea începe în 3, 2, 1… – … și prăbușirea a rămas o amintire

    Uneori, găsești amintiri prin care poți revedea începutul prăbușirii tale! Doamne, e amețitor! Și-atât de departe e prăbușirea! Și-atât de uitate-s toate, încât nici nu mai reușești să povestești cu detalii câte te-au rănit.

    Dacă te-ai chinui un pic, probabil că ai reuși să reînvii ceva. Dar îți dorești asta? Ești suficient de puternic? Ești vindecat? Spui că da – dar nu-ți vine să încerci marea cu degetul, doar ca să afli dacă-i udă!

    Creierul e fantastic, prin modul lui în care închide unele părți de viață în dulapuri ferecate cu zeci de lacăte. Însă și sufletul e fantastic, prin felul în care permite câte unui lacăt să se deschidă… pentru a face curățenie.