Astazi a venit randul unei noi serii de teologi sa rosteasca juramantul de credinta. Promotia 2009. Un moment special. O festivitate deosebita. Intr-o zi mare. Sfanta Treime.

O slujba oficiata la scena deschisa de catre IPS Teofan – tocmai astazi – la un an de cand a fost intronizat ca mitropolit al Moldovei si Bucovinei.

Cuvintele ne depasesc uneori. Sunt prea seci si prea reci pentru a descrie sentimente, trairi. Poate ca tocmai de aceea, in astfel de momente e mai bine ca sufletul sa vorbeasca pentru noi. Sa ne rugam Sfintei Treimi sa lumineze tinerii teologi, sa-i intareasca in dreapta credinta si sa-i ajute sa ne conduca pe drumul Crucii si al Sfintei Evanghelii!

Caci unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

M-am simtit sprijinita. Iubita. Incurajata.

In doar 48 de ore, zeci de oameni mi-au sarit in ajutor. Prieteni, fosti colegi, cunoscuti si chiar mai putin cunoscuti mi-au oferit o parte din timpul lor.

Poate ca, aparent, cinci sau zece minute nu inseamna mult. Dar cand aceste minute sunt daruite in miez de noapte sau pe furis, de la serviciu, in pauza de masa ori atunci cand chiar n-ai fi avut chef de nimeni, ele se transforma in clipe pretioase.

Au fost minute muncite. Minute in care oamenii au trebuit sa asculte inregistrarile audio pentru a putea raspunde, mai apoi, la chestionare.

Nu au avut nicio obligatie. Nu au avut niciun castig. Totusi, m-au ajutat. Am primit si refuzuri – dar foarte putine si bine justificate. Si, mai ales, de o mie de ori mai putine decat m-as fi asteptat!

Ajutorul lor – al vostru, de fapt! – a insemnat si o palma pentru momentele in care m-am simtit singura.

Acum, cand am strigat, m-ati auzit. Si nu mi-ati cerut decat: „Bafta! Sa-ti fie de folos si sa iei nota mare la dizertatie!”

Doamne ajuta! Nota va fi a mea, a voastra si a unui prieten de suflet care ma va ajuta si el, de draga ce-i sunt, cu interpretarea rezultatelor. 🙂 Multumesc!