Începutul bucuriei
Particip la 11even
Cele 11 rânduri de suflet mi-au adus o invitaţie la un eveniment la care chiar mi-am dorit să particip.
Prin urmare, în această după-amiază de 11.11.2011 voi asculta povestile de viaţă ale unor 11 oameni din Iaşi. Aceştia vor împărtăşi, în câte 11 minute fiecare, experienţe, emoţii, bucurii şi piedici pe care le-au întâmpinat în drumul lor spre succes. Toate se vor întâmpla în cadrul evenimentului 11even.
La rândul meu, îţi voi povesti şi ţie, în zilele ce vor urma, tot ceea ce mă va marca. Pentru a învăţa, împreună, să salvăm timp şi să nu repetăm greşeli deja făcute. Pentru a învăţa, împreună, că dorinţele se pot împlini dacă există voinţă, stăruinţă, un dram de nebunie şi o doză semnificativă de pus umărul la treabă!
Bucuriile toamnei
Flori de toamnă la Grădina Botanică
[POZE! Postarea asta are şi POZE! :)]
De pe 23 octombrie, tot ne promitem că vom ajunge în Grădina Botanică, să admirăm cea de-a 35-a ediţie a expoziției Flori de toamnă. Astăzi, am reuşit. Şi ne-am încărcat de frumos, de culoare, de… toamnă!
Ne-am încărcat şi de ceva nervi şi nedumerire. Când am plătit intrarea (5 lei/ persoană), am întrebat dacă se percepe taxă foto. Da, 50 de lei! Hmm… adică… cinci sute de mii de lei vechi! Motiv pentru care am hotărât să nu scoatem aparatul din geantă. Asta, deşi toată lumea poza la greu – gratis, normal! De fapt, nu cred că am întâlnit prea multe persoane care să nu facă poze… Şi, totuşi, am continuat să nu scot aparatul. Asta până când, în prima seră, l-am întrebat pe unul dintre cei care păzea, care-i faza. Dacă există sau nu o taxă foto. Mi-a spus un nu hotărât, care m-a îndemnat la pozat. La ieşirea din Grădina Botanică, m-am oprit din nou la poartă, să mă lămuresc dacă doamnele şi-au bătut joc de mine, atunci când mi-au cerut 50 de lei. Cică nu!
Ajută-mi prietenul să renască!
Locuiesc în Alexandru de când mă ştiu. Pasarela este un reper al existenţei mele. Am trecut pe aici de mii de ori. Şi spun asta fără nicio exagerare.
Pasarela pietonală face legătura dintre cartierul nostru şi gară, implicit – dintre cartier şi Centru, Copou şi multe alte locuri din Iaşi. Pe pasarelă mă întorceam de la liceu, pe pasarelă plecam şi veneam de la facultate, din plimbări, de la muncă. Acum, îmi retrăiesc copilăria pe pasarelă, când merg cu Maria să vedem trenurile, să facem din mână la oameni, să ascultăm trăncănitul paşilor.
De fiecare dată sunt alte trenuri, de fiecare dată sunt alţi şi alţi oameni. Până când şi atmosfera diferă. Numai EL, prietenul meu de 28 de ani şi mult mai bătrân de atât, e mereu acolo, neclintit, la întâlnire. Un turn în care mă visam prinţesă, un turn care mă fascina prin faptul că îmi aţintea privirea de fiecare dată, jumătate din drum, apoi mă urmărea discret, ca un paznic, până ajungeam la scări. EL – un reper, o constantă, un vechi castel de apă.
Deşi a făcut parte din vieţile multora, se pare că nu prea-i mai pasă cuiva de EL… De aceea, am fost încântată să aflu că Turnul Nostru poate renaşte! Poate! Şi tu poţi să contribui la asta! Citeşte cu atenţie!
Iaşul – încâlcit în sărbători
Din nou, ca în fiecare an, la Iaşi au fost confundate şi amestecare sărbătorile. Ziua Sfintei Parascheva (trecută în calendar şi imposibil de modificat) şi Zilele Iaşului – cu târguri, hăhăială, concerte, mâncare şi fel de fel. Rezultatul îmbinării celor două evenimente – un bâlci.
Nu am fost niciodată împotriva sărbătorilor oraşului. Ca să nu-mi ridic lumea în cap – zic că e ok, aşa cum sunt. Nu mă mai lungesc inutil, explicând teoria chibritului. Singurul lucru despre care nu cred că e ok deloc, dar DELOC!, este coincidenţa asta de date. Îmbinarea de prost gust – dintre sacru şi profan.
Moaștele Sfântului Policarp – când și de ce au fost aduse la Iaşi
În octombrie 2011 au fost aduse la Iaşi moaștele Sfântului Policarp, Episcopul Smirnei. Ele au fost aşezate, spre închinare, alături de moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Despre acest sfânt nu ştiam mare lucru, aşa că m-am pus pe cercetat. Şi, pentru că m-am gândit că s-ar putea să te intereseze şi pe tine, iată un mini-rezumat:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
