• Bucurii

    Sfânta care m-a însoțit la operație

    Stăteam într-o încăpere, înconjurată de tot felul de personaje din desene animate lipite pe pereți. Eram destul de liniștită și de asumată, dar nu îmi puteam imagina că voi intra la operație… fericită! Așteptarea a durat ceva timp, iar eu am decis să mă așez în fund, pe pat. M-am sprijinit cu spatele de perete și am ridicat privirea în sus, spre peretele din față. Prin geamul mai mult lunguieț decât lat care părea să asigure aerisirea unui alt salon se vedeau, ca într-o oglindă, autocolantele de pe peretele de care eram eu sprijinită. Am văzut o mașină din Cars, o prințesă și… nu puteam să cred! Am sărit într-o secundă de pe pat, m-am întors și am început să râd! Sfânta Parascheva de la Iași era acolo, la București, cu mine!

  • Doxologia,  Hopa tropa prin oraş

    Șapte mărturii din care poți înțelege pelerinajul la Sfânta Parascheva

     

    De-a lungul vremii, la pelerinajul de Sfânta Parascheva am vorbit cu diverși oameni, din toate categoriile: femei, bărbați, copii, tineri, în vârstă, săraci sau bogați, ortodocși sau nu, români sau nu, cu „vechime” de pelerin sau așezați pentru prima dată la rând. Un rând care poate dura de la 20 de minute la 30 de ore. Cu soare și vreme bună sau cu vânt, frig, ploaie și chiar zăpadă!

    Am adunat șapte mărturii din anii trecuți care mi-au rămas tare, tare de suflet! Te invit să le urmărești. Cred că eu aș putea să explic mult și bine – și-aș fi acuzată că-s subiectivă. Dar când îți explică un ortodox care nu prea credea până n-a experimentat trăirea, când îți vorbesc o bătrânică, un catolic sau un musulman, un ortodox din Africa sau unul din Serbia… parcă e mai fain! 🙂

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    În timp ce porțile orașului sunt deschise, la Sfânta Parascheva se intră doar cu… buletin de Iași

    E bine că jandarmii ne protejează. Sunt ei mai mulți decât închinătorii la Catedrala Mitropolitană din Iași. Înțeleg, își fac doar meseria – dar nu poate să nu mă întristeze menirea ingrată pe care o au în această perioadă: să verifice oamenii la… buletin!

    Porțile Iașului sunt deschise. Și, așa, oricine poate ajunge cu bicicleta, cu mașina personală, cu tren, cu autobuz, cu ia-mă, nene… cam oriunde vrea. La bal și la spital. La mall și la terasă. La rude și prieteni, la nunți și botezuri, la plimbări romantice prin ploaie. Poate trece nestingherit pe Ștefan – dar nu poate păși în curtea Catedralei.

  • Bucurii,  Doxologia,  Pentru suflet

    Sfânta Parascheva, de 377 de ani la Iași. O icoană împușcată, o conferință și o Anda…

    Pe 13 iunie 2018 am ascultat online conferința despre Binefacerile Sfintei Parascheva, conferință organizată în cadrul Serilor Doxologia și prilejuită de împlinirea a 377 de ani de când sfintele moaște ale Cuvioasei au fost aduse la Iași. S-a vorbit atât de natural, de cu drag, de cu suflet, de parcă era o discuție așa, între prieteni. De parcă eu însămi mă aflam acolo, la eveniment. M-aș fi dus pe viu… dar eram îmbrăcată ca de mers la sală, deși eram la birou. Așa că am anulat gândul, iar întâlnirea cu Sfânta am amânat-o pe mâine. Cum îmi permit întotdeauna să fac, gândind că sfinții nu-s supărăcioși, că ne iubesc și ne ajută indiferent de cât suntem noi de experți în amânări (mai ales atunci când ne e bine).

    În drum spre casă, însă, nu-mi puteam lua gândul de la Sfânta Parascheva.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru suflet

    Zile de bucurie, alături de Sfânta Parascheva

    Aveam atât de vii în minte amintirile și trăirile din anul trecut, încât priveam spre jumătatea lunii octombrie 2016 și nu puteam să cred. Anul trecut făcusem așa și așa, eram acolo, vorbeam asta, mă bucuram de asta, în punctul acesta m-am oprit și-am găsit cel mai bun unghi de pozat, am vorbit cu femeia aia și ailaltă. În 2015 eram fericită și plină de vise. Acum, doar eram – și nu știam cum.

    Cerut sau necerut, timpul trece. Și m-a adus față în față cu realitatea, cu actualitatea și cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Tradiționalele zile de muncă multă și de oboseală au fost așa cum mi le doream – dar cum, puțin credincioasă fiind, nu le mai speram.