Pentru cin’ se simte
Rezumat din Piaţa Unirii
În dimineaţa asta, am plecat cu ţintă de acasă, spre Piaţa Unirii. Mi-am dorit să fiu acolo. Să simt fior de sărbătoare.
Sfârşitul bucuriei (nu-i aici)
A plecat bradul. În locul lui… a venit puţină zăpadă :).Vezi şi:
* Începutul bucuriei
* Un brad special
* O, brad frumos!Ore de iarnă
Pentru câteva clipe, iarna a poposit şi la noi. Iarna aceea, adevărată, cu zăpadă şi copii, cu râsete sincere şi alb frumos, de poveste! La ora 10, toată lumea, cu mic cu mare, era afară! Parcă nu voia nimeni să rateze ceea ce, spre prânz, avea să se transforme în amintire…
Aşa ceva?! :)
Sper din suflet că maşina este condusă de o femeie şi că în veci nu va fi nevoie de un bărbat la volanul ei! 🙂
Cine mi-a furat vestuţa…
Tocmai am fost la plimbare, cu Maria în tricicletă. Tricicletele astea, cu băţ – ca să le poţi împinge – au, la spate şi un coşuleţ, un soi de portbagaj.
Acolo, pun diverse: apă, şerveţele umede, mănuşi, o sacoşă… ce avem nevoie. De când a dat frigul, am adăugat şi o vestă, pe care să pot să i-o pun Mariei pe spate, dacă intrăm undeva, stăm mai mult timp şi e prea cald cu haina. O vestă care acoperea, de fapt, toată nebunia din coşulet. Astăzi, acoperea şi ceva mai de valoare…
He, he, fraiere! Te-am luat!
Eram, astăzi, în maxi-taxi 28, la o oră la care puştimea ieşea de la şcoală. Se discutau multe lucruri. Pe unele aş fi preferat să nu le aud, altele mă amuzau, altele mă uimeau. Oi fi îmbătrânit, zic… dacă stau ca o babă să mă minunez de conversaţiile tinerei generaţii.
Unul dintre dialoguri se desfăşura deasupra capului meu. Şi suna cam aşa:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
