• Hopa tropa prin oraş,  Vorbe de duh

    Revoltă înăbuşită în zăpadă

    Ultima ninsoare zdravănă a fost pe 14 februarie – atunci când George a rămas înzăpezit în apropierea parcării. El şi încă vreo 20 de maşini, care nu mai puteau nici înainta, nici da cu spatele, nici nimic… De atunci, a trecut aproape o săpămână. Timp în care, nici pe străzile mari nu s-a făcut prea multă treabă. Faza e că-i inadmisibil ca străduţele mici şi intens circulate, dintre blocuri, dar şi mai de la vedere, să privească invidios spre mizeria centrală. Şi să-şi dorească şi ele, măcar atât!

  • Hopa tropa prin oraş

    R de la Rock şi Respect

    Seara asta am petrecut-o ca nişte îndrăgostiţi, în familie, pe ritmuri rock. După o mulţime de peripeţii prin zăpadă… am ajuns, puţin trecut de ora 18, la Centrul Comercial Felicia. Concertul puştilor de la Kids Rock începuse.

  • Hopa tropa prin oraş,  Publicitare

    Valentine’s Day original – Kids Rock

    Tocmai am decis unde vom petrece o parte din Ziua Îndrăgostiţilor! Am bătut palma cu George şi am trecut în agendă: ora 18, Centrul Comercial Felicia! Alături de alţi îndrăgostiţi… de muzică bună!, vom merge să aplaudăm Kids Rock – în primul lor concert individual!

    Şase copii super talentaţi, elevi în clasele a III-a, a V-a, a VII-a şi a VIII-a ne vor face să ne zbenguim pe melodii consacrate din repertoriul internaţional. Profesorul lor şi bunul nostru prieten – Petran Paveliuc – ne promite clipe unice. El ne îmbie să-i cunoaştem pe membrii formaţiei Kids Rock încă de pe acum (dacă n-am făcut-o deja!) – pentru a ne putea mândri că i-am admirat înaintea tuturor!

  • Hopa tropa prin oraş,  Vorbe de duh

    Nepăsarea – de la particular la general

    Zilele astea, Iaşul e un oraş… fără stăpân. Circulând pe toate străzile şi străduţele, ţi se pare că unii dintre cei care ar fi trebuit să-şi facă datoria s-au ascuns… sub zăpadă! Şi-aş vrea să-i critic, să-i tot critic… şi uneori ma opresc. Pentru că-mi dau seama că e în zadar. Nu are de ce să-i doară sufletul. Nu e oraşul lor. Doar scaunul e al lor. O perioadă.

    Mă opresc din criticat, nu pentru că i-aş înţelege, ci pentru că mă apasă o nedumerire şi mai mare. Cam cât o maşină plină de zăpadă, uitată de un om în parcare. Îi înţeleg şi-i felicit pe cei care, ştiindu-se copii în ale condusului, au renunţat la şoferie în această perioadă. Sincer, numai de ei nu mai era nevoie să patineze pe patru roţi! Totuşi, nu pot să accept atâta dezinteres!

  • Hopa tropa prin oraş

    Frigul bagă tonetarii-n concediu

    Nu ştiu prin alte părţi cum e, dar în Alexandru, în zona în care stau eu, e deschisă cam o tonetă din zece. Spre piaţă – şi mai puţin de atăt! Cred că era cazul ca tonetarii – patroni şi angajaţi – să mai stea pe acasă. Chiar şi din cauza unui concediu forţat de multele grade cu minus!