Prinţ modern
Nici prinţii nu mai sunt ce-au fost…
Nepăsarea – de la particular la general
Zilele astea, Iaşul e un oraş… fără stăpân. Circulând pe toate străzile şi străduţele, ţi se pare că unii dintre cei care ar fi trebuit să-şi facă datoria s-au ascuns… sub zăpadă! Şi-aş vrea să-i critic, să-i tot critic… şi uneori ma opresc. Pentru că-mi dau seama că e în zadar. Nu are de ce să-i doară sufletul. Nu e oraşul lor. Doar scaunul e al lor. O perioadă.
Mă opresc din criticat, nu pentru că i-aş înţelege, ci pentru că mă apasă o nedumerire şi mai mare. Cam cât o maşină plină de zăpadă, uitată de un om în parcare. Îi înţeleg şi-i felicit pe cei care, ştiindu-se copii în ale condusului, au renunţat la şoferie în această perioadă. Sincer, numai de ei nu mai era nevoie să patineze pe patru roţi! Totuşi, nu pot să accept atâta dezinteres!
Greşeli şi variante de rezolvare a lor
Ce faci atunci când îţi încalci unele principii – sub pretextul unei fapte bune? Ce faci atunci când te trezeşti şi îţi dai seama că ai greşit?
a) Mergi mai departe – oricum, momentul e consumat.
b) Încerci să dregi busuiocul – poate nu şi-o da nimeni seama că te-ai întors din drum şi ai şters urmele.
c) Îţi recunoşti greşeala şi faci tot posibilul s-o repari, în ciuda problemelor şi a nemulţumirilor care se vor ivi.
Sfârșit de ianuarie
O scuturare uşoară din umeri… şi e sfârșit de ianuarie. Luna se topeşte. Încă avem amintiri proaspete de la Crăciun, încă ne mai uităm pe fotografiile de la revelion… dar timpului nu-i pasă. El îşi urmează nestingherit traseul, indiferent de vreme, indiferent de vremuri, indiferent de şi faţă de noi.
Azi nu
Azi n-am chef de scris despre azi… Toate ideile care-mi vin – nu au nicio legătură cu ziua de azi.
Azi mă simt ca ieri, ori poate ca mâine… dar, în niciun caz, ca azi.
Eu şi goana după trafic
Am avut, în viaţa asta de blogger, suficiente momente în care am urcat şi în care am coborât. În care am urcat ameţitor şi am coborât vertiginos. În care am scris subiecte de doi bani şi am fost în top… în care am avut materiale documentate, muncite, dospite… şi 50 de vizitatori – dintre care mulţi au dat bir cu fugiţii, în câteva secunde.
Când am anunţat că eu, pletoasa, m-am tuns scurt… a fost o explozie de vizualizări! Nu puteam să cred cât de interesantă am devenit, de-o dată, în ochii oamenilor! Că voiau să se sperie sau să aibă motive de râs, ori doar din curiozitate, toţi au năvălit buluc, că mă cunoşteau de-o viaţă, ori de-o secundă. Apoi, ehe!, când am scris o postare inocentă cu un titlu ŞOC!!!, din nou s-a dat năvală. Vorba unui comentator, se dorea a se vedea dacă m-am… reprofilat!
Frânturi dintr-o zi perfectă
* Când m-am trezit, ningea ca-n poveşti. Cu fulgi mari, mari! Când am ieşit afară, m-am afundat în fleoşcăială.
* Am plecat spre Siraj, cu gând să cumpăr sanie. Sanie n-am găsit, da’ mărţişoare erau, cât cuprinde!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
