Din online,  Şcoala părinţilor

Pledoarie pentru un copil fericit – cu Mirela Retegan, Antrenorul Părinților

UPDATE! Concursul s-a încheiat! Află de aici numele câștigătorului!

***

Eu, asta cu Șapte pietre, mereu am spus că Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase. Sunt unul dintre oamenii care se joacă mai mereu – și nu doar în preajma copiilor. Așa că, atunci când vine strict vorba despre relația dintre adulți și copii, și mai ales despre relația dintre noi și pruncii noștri, n-am cum să nu fiu total de acord cu afirmația Mirelei Retegan: Joaca este limbajul iubirii dintre părinți și copii.

Cu Antrenorul părinților m-am întâlnit, într-o formulă complet zurli, la sfârșitul acestei săptămâni, în cadrul marelui turneu Campionatul Național de Joacă pentru Părinți. Mi-a plăcut atât de mult, încât și acum mă înveselesc pe loc, când îmi amintesc cele trei ore de joc, de râs și de conștientizare.

parinti-zurli-cu-mirela-retegan-antrenorul-parintilor

Da, de conștientizare. Pentru că de la Mirela nu poți pleca fără să realizezi ce faci, ca părinte, ce-ai putea să faci și nu faci, ce ar trebui să nu faci și, totuși, faci… Cu zâmbetul pe buze poți afla parte din cele bune, la care înțelegi că te descurci în rolul tău și că ești pe drumul cel bun. Tot cu zâmbetul pe buze primești și semnalele dureroase, în care îți dai seama cam câte momente faine alături de copil ai ratat, cam cât rău ai făcut sau poți face unui prunc – la modul cel mai ușor, cel mai firesc, cel mai de crud cu putință.

Ca să te joci cu un copil nu-ți trebuie tot timpul din lume. Nu trebuie să te lași de serviciu. Nici nu trebuie să ai bani mulți. Nici nu-ți trebuie cine știe ce studii. Multe dintre cele lumești și prea gândite de noi nu-s necesare. E necesar, însă, ca atât cât suntem în preajma copiilor – de multe ori doar dimineața, înainte de grădiniță sau școală, apoi pe drum, în trafic, și seara, la culcare – noi chiar să fim acolo! Conectați! Cu chef. Cu răbdare. Cu iubire multă. Cu idei. Cu invenții. Cu focusare. Cu zâmbet. Cu drag de hârjoneală. Cu amuzament. Cu bucurie. Cu povești. Cu încredere. Cu dorința de a afla pe bune ce e în inima copilului. Cu sinceritate. Cu suflet deschis. Cu asumarea condiției noastre de oameni mari – care nu știu totul, care greșesc, care au păreri de rău, care își recunosc neputințele și nu se rușinează să-și ceară iertare. Cu adevăr. Cu mult calm. Cu mâinile întinse spre copii – ca atunci când făceau primii pași, când îi încurajam, când ne bucuram pentru ei, când le promiteam că mereu vom fi acolo, aproape, dispuși să-i susținem, să-i ajutăm să se ridice și să meargă mai departe.

joc-si-bucurie-cu-mirela-retegan-antrenorul-parintilor

Copiii învață din joc și din joacă. Iar Mirela Retegan ne-a oferit multe exemple de a ne juca – în toate „treburile astea serioase”, gen trezitul de dimineață, micul dejun, spălatul pe dinți sau statul în trafic, frica de întuneric, joaca de-a curățenia, joaca la cumpărături sau pregătirea petrecerii de ziua de naștere. Copiii pot căpăta încredere în ei – sau se pot închide în ei, departe de noi. Vrem ultima variantă? Nu… Dar asta nu înseamnă că nu reușim, frecvent, să-i accidentăm pe cei pe care îi iubim cel mai mult…

Viața noastră de oameni mari e lăsată, de multe ori, pe umerii lor. Copiii văd ce aud! Așa că, mare grijă la cuvintele pe care le aud… pentru a nu-și forma din cuvinte și din omul despre care aud imaginea unor monștri, pentru a nu-și crea frici noi și o viață de amar. E suficient, de exemplu – că pleacă tata din casa lor. Că părinții se despart. Tata nu trebuie să plece și din viața copiilor. Un copil nu trebuie învățat să urască. Lui nu trebuie să i se transmită tot felul de mesaje negative, care să-l facă și mai trist decât, inevitabil, este deja… Fiecare copil merită să aibă părinții fericiți – împreună sau separați, dar fericiți. Iar dacă vom conștientiza că succesul fiecărui părinte stă în fericirea copilului său – vom realiza cam care este responsabilitatea cea adevărată a noastră. Și cât de important este triunghiul mamă-tată-copil, inclusiv după ce soțul și soția se despart.

Copiii au nevoie de noi, de părinți, mai mult decât de oricare alt om, obiect sau vis de firmă… Copiii trebuie să știe că noi suntem parte din echipa lor și că le vom fi alături, fie ce-o fi. Iar Mirela Retegan, Antrenorul părinților, știe să spună toate astea într-un mare fel. Din viața ei, din experiența ei, din lucrul cu copiii, din toate momentele și din toate unghiurile din care a privit spre copii și spre părinții lor.

În calitate de blogger, am primit o carte a Mirelei. Dar am și cumpărat o carte și-am luat autograf pe ea – pentru un cititor de Șapte pietre. Pentru un părinte sau pentru un viitor părinte care vrea să citească, să învețe și să aplice măcar ceva din Pledoarie pentru MAMI și TATI. O carte aparent ușor de parcurs, dar la care te oprește pagină de pagină, pentru o clipă de meditație. Căci a fi mami sau tati e o binecuvântare, dar și o veșnică responsabilitate – și un veșnic motiv de a încerca să fii mai bun ca părinte, pentru a avea un copil fericit!

cu-mirela-retegan-autograf-pe-carte

Vrei cartea Mirelei Retegan cu autograf? Spune-mi, în câteva cuvinte/ rânduri/ idei/ pagini 🙂 – care e jocul de familie preferat al copilului tău sau care era jocul preferat al copilăriei tale. Lasă numele întreg sau măcar prenumele și o adresă de mail validă, pentru a te putea contacta dacă vei câștiga. Pentru că toate jocurile sunt faine și aduc veselie, pentru că nu va exista răspuns mai bun sau mai puțin bun, pentru că n-aș putea fi obiectivă în jurizare, câștigătorul se va alege prin tragere la sorți. Pe 31 octombrie.

Hai la joacă și la bucurie! 🙂

[Mulțumesc pentru fotografii, Minimal Twins!]

26 Comments

  • Georgiana Ghiata

    Buna! Multumesc de impartasire! Fetita noastra are 9 luni. Nu cred ca are un joc preferat inca. E foarte incantata sa ne jucam cu ea, sa ne vada bucurosi, sa fim langa ea, sa radem. Fie ca o pupacim, o imbratisam, o gadilim, o invartim si rostogolim in fel si chip, nu se satura..si nici noi.

    • anda_elena

      E un inceput minunat, Georgiana! Nici nu aveti cum, nici nu aveti de ce sa va saturati! Mie mi-e tare dor de vremurile acelea! Bucurati-va!

  • Maria

    Dupa ce le-am povestit fetelor despre concursul lansat de d-na Anda, le-am cerut parerea, sa vedem ce joc preferat alegem pentru a ne inscrie. Anastasia intreaba: „Discutiile pe care le avem cand ne adunam cu totii la masa se pun??!” Daca nu se pun,mentionam ca preferata bataia cu perne (cu tata; mama nu prea participa la aceasta activitate:stie ca intotdeauna se lasa cu lacrimi). Ultimul joc (jucat cu doua seri in urma) si de care a fost toata lumea incantata a fost „Spune-o pe-a 4-a” (o persoana spune 3 cuvinte care apartin unei anumite categorii: plante, culori, pasari, alimente, etc, etc, si arata cu degetul la o alta persoana care in 3 secunde trebuie sa spuna un al 4-lea cuvant care sa apartina aceleiasi categorii. A fost si amuzant, ne-am pus si mintea la contributie, am invatat si lucruri noi!
    Oricum, copiii sunt atat de incantati de timpul petrecut impreuna, incat si cel mai banal joc e savurat cu tot sufletelul lor!
    Pupici cu sclipici!

    • anda_elena

      Pupici cu sclipici, oameni frumoși! Salutăm cele trei fetițe super-extra-simpatice, dar și pe mezinul familiei! Jocă bună să aveți!

  • Nicolae Mirela

    Buna! Jocul nostru preferat este ” dragoiubi”.Ne luam in brate si ne pupacim, schimbam rolurile, Denisa este mami si eu sunt „bebe mic”. Si exact asa cum ma port eu cu ea asa ma rasfata si ea pe mine: imi da de mancare, biberon cu lapte, ma consulta sa vada daca sunt bolnava, imi da „bobo” , medicamente imaginare . Cand ma doare capul imi face masaj…si cate si mai cate…imaginatia unui copil este foarte bogata. Pupici cu sclipici!

  • Cristina Tanasa

    Buna! Citesc de ceva vreme ceea ce voi trimiteti si transmiteti oamenilor despre copii.
    Din pacate nu sunt in Romania, dar aici in locul care ne aflam munca este principala preocupatie a noastra. Imi caut zilnic timp sa nu pierd nici o postare de a voastra.
    Saptamana trecuta ne jucam cu fetita noastra Ursul, ursul doarme si-a uitat de foame: lapte,branza si cafea (raspunsul fiicei mele de 3 ani) sa manance mama mea.
    Am ramas uimita ca s-a schimbat dintr-o data o fraza si am schimbat tot.
    Bineînteles in urmatoarea secunda am pus pe masa lapte, branza si cafea sa mamcam.
    Si uite asa am baut un litru de lapte la ora 21, am mancat o cutie de branza topita si am baut si una bucata cafea. Asta e povestea mea.
    Va pup

  • Chiriac Adriana

    Pentru ca fetita mea are doar 6 luni jumatate, deocamdata ne jucam cucu-bau si imi place ca o fac sa rada in hohote, de fiecare data. Insa jocul preferat al copilariei mele a fost de-a v-ati ascunselea, mai ales ca mai avem inca trei frati cu care ma jucam.Era fascinant, interesant si misterios de fiecare data cand il jucam.

  • Rusu Maria

    Buna sa va fie inima, copii, parinti si bunici 🙂 Eu nu sunt parinte, inca, desi sper intr o buna zi:-) momentan ,de vreo 8 anisori ii cresc pe nepoti,, ma dezvolt o data cu nepotii si retraiesc copilaria cu ei 🙂 Jocul preferat al lor credeam ca e „de a mama si tata” dar in fiecare zi au cate un alt joc preferat, fiecare zi e un prilej de a inventa cate ceva si sunt foarte incantati in a crea lucruri si jocuri noi iar noi ii incurajam si premiem originalitatea, desene, inventii, bratari handmade, toate au valoare sentimentala ♥ pe care le pastrez cu draga inima. Pana ne descoperim vocatia incercam sa fim doctori veterinari, politisti, cantareti, oameni buni, colectionari de pisicute orfane si lista continua 🙂 o dupa amiaza frumoasa

    • anda_elena

      „În fiecare zi au câte un alt joc preferat” și „retrăiesc copilăria cu ei”. Ingredientele de bază pentru o viața activă și fericită! Bravo, mătușică!

  • Murariu Rodica

    Sunt mandra mămică a unui băiețel de 2 ani. Ne place să recunoaștem imaginile din cărticele, să ne jucăm cu mingile și cel mai mult ne place să ne jucăm cu mașinuțele. Încă suntem mici pentru jocurile copilăriei însă sper să îi placă așa cum mi-a plăcut și mie să mă joc „rațele și vânătorii”. Sigur am să mă joc și eu cu el 😂

    • anda_elena

      Cele mai frumoase jocuri! Multe dintre „prostioarele” de început sunt, de fapt, jocuri pe bune, timp acordat copilului, dezvoltarea atenției!

  • Ada Ionescu

    Jocul meu preferat era ‘ noua pietre’ , adica jocul „de-a v-ati ascunselea” pe echipe, cu o minge care era pusa langa 9 pietrii cladite una peste alta, iar un jucator care rasturna cu mingea cele 9 pietre,fara sa fie vazut dadea sansa echipei lui sa se ascunda din nou.

  • Ignat alexandra

    Aaron are un an și 2 luni. Jocul lui preferat e cel în care eu si tati radem, iar el ne imita. Noi îi prezentam toată paleta de tonalități pt ras, iar el încearcă să țină pasul cu noi. Abia așteptăm să avansam în joc.

  • Ioana

    Noua ne place sa ne jucam afara, cu bicicletele cand se poate. Cea mai tare bataie cu frunze a fost la Poiana cu Cetate, cel mai fain om de zapada avea 5 bulgari, iar capul a fost pus sprijinind scara de gard, cel mai sus am inaltat un zmeu pe dealuri la Schitu Duca, merge si joaca in ploaie in balti cu cizmele de cauciuc, special cumparate pentru asta 🙂

  • Andra

    Ai mei se distreaza la maxim cand ne ascundem prin casa. Eu numar si apoi ii caut, ma prefac ca nu ii vad, si ma plang cu glas tare ca ce o sa fac eu, unde sunt copiii, ba chiar ma asez pe patura pe unde s-au ascuns ei etc. In fine, idea este ca ei se distreaza la maxim si ii aud cum rad de dupa perdea sau de sub masa. Si daca intarzii sa ii gasesc, atunci iese Filip victorios si ma gaseste el (desi trebuia sa fie invers), iesind tot ei invingatori din joc.

    • anda_elena

      Și eu am foarte vii în minte momentele în care mă ascundeam după perdea, râdeam de nu mai puteam și tata meu nu reușea să mă găsească! :))

  • Ipate Alina

    Pot zice ce am jucat ieri la activitatile de la Cercetasii Romaniei. Legata la ochi intai Maria, apoi eu, am pasit pe un traseu in zig-zag, apoi pe o barna cu ajutorul comenzilor vocale. Exercitiul are drept scop intarirea increderii copil-parinte. Apoi ne-am furisat prin ochii unei „plase de paianjen”. La sfarsitul zilei cu totii am fost deconectati si veseli!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *