• Pentru minte

    Adevăratul coșmar din ziua Halloween și din fiecare zi

    Vrei coșmar de Halloween? Și de fiecare zi? Hai cu adevărul! Demachiază-te. Dă-ți jos toate măștile de pe chip și din suflet! Renunță la aparențe! Dezbracă-te! Aruncă toate voalurile, toate filtrele și toate strălucirile!

    Arată-ți iadul din suflet, din gândire și din cerul gurii! Îndrăznește să te privești în toată splendoarea! Dă-ți voie să te îngrozești. Țipă în gura mare: ăsta-s eu, monstrul monștrilor! Astea-s rănile mele! Ăsta e sângele meu și ăsta e veninul din mine!

    Vrei scenarii de groază de Halloween? Ce poate fi mai de groază decât realitatea? În același timp, ce poate fi mai grozav decât adevărul?! Poate doar conștientizarea și asumarea lui!

    Ești pregătit? Scoate la lumină iadul din tine, din casă, din lume! Și du-te cu toate relele spre Dumnezeu, ca să ceri vindecare.

    [Provocare de la mine pentru mine – de Halloween și în fiecare zi]

  • Bucurii

    Sfânta care m-a însoțit la operație

    Stăteam într-o încăpere, înconjurată de tot felul de personaje din desene animate lipite pe pereți. Eram destul de liniștită și de asumată, dar nu îmi puteam imagina că voi intra la operație… fericită! Așteptarea a durat ceva timp, iar eu am decis să mă așez în fund, pe pat. M-am sprijinit cu spatele de perete și am ridicat privirea în sus, spre peretele din față. Prin geamul mai mult lunguieț decât lat care părea să asigure aerisirea unui alt salon se vedeau, ca într-o oglindă, autocolantele de pe peretele de care eram eu sprijinită. Am văzut o mașină din Cars, o prințesă și… nu puteam să cred! Am sărit într-o secundă de pe pat, m-am întors și am început să râd! Sfânta Parascheva de la Iași era acolo, la București, cu mine!

    Printre atâtea personaje frumoase și colorate – și dintre atâția sfinți – tocmai icoana ei era acolo! Tocmai Sfânta Parascheva, căreia mă rugasem și căreia îi cerusem să aibă grijă de mine în perioada aceea era prezentă în sala de… poveste! Știam oricum că mă ascultă, știam oricum că e lângă mine, dar a vrut să mă liniștească de tot, concret și palpabil! Nu puteam să-mi iau ochii de la Cuvioasa!

    Alături de Sfânta Parascheva, în sala de operație

    Cu fericirea asta în privire, am intrat în sala de operație și mi-am lăsat cu toată încrederea ochii și trupul complet anesteziat în mâinile medicilor. Știam că ei sunt profesioniști de excepție, știam că Sfânta îi veghează și-i binecuvântează, știam deja că totul va fi bine! Foarte bine, în ciuda unei liste destul de importante de riscuri la care acceptasem să mă supun.

    La sfârșitul lui mai m-am operat de strabism. O nebunie! Ce mi-ar mai fi trebuit asta, la anii mei? Nu degeaba erau pe pereți doar personaje de desene animate… Și, totuși, atunci am simțit că e momentul. Atunci, defectul meu de la ochi, existent dintotdeauna, dar destul de rar sesizabil, începuse să-și facă de cap și să devină enervant de vizibil.

    Șansa mea a fost aceea de a avea încă vederea foarte bună. Șansa mea a fost aceea de a întâlni oamenii potriviți la momentul potrivit. De la cei care-mi spuneau verde-n față că mă uit câș, la cei care m-au consultat și mi-au făcut cele mai bune recomandări, la cei la care am ajuns și care și-au luat efectiv angajamentul de a mă repara. Am avut și oamenii care s-au rugat pentru mine, i-am avut și pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe sfinți mereu în ecuație. Iar dintre toți, pe Sfânta Parascheva am „deranjat-o” cel mai mult pe acest subiect.

    M-am mai rugat și Sfintei Paraschevi, Sfinților Împărați Constantin și Elena, Sfântului Ioan Rusul și Sfântului Pantelimon. Cu aceștia doi din urmă am, de asemenea, câte o întâmplare concretă de ajutor. Ajutor pe care l-am simțit de-a lungul celor trei drumuri la București pe care le-am făcut în contextul operației. Când va veni vremea, voi povesti.

  • Pentru minte,  Pietre...

    Felices los 4

    YouTube își face de cap la mine pe laptop. Îmi dă muzici după cum dorește și îl las așa – să mă surprindă. Hop!, și-apare Maluma, cu Felices los 4. Mă opresc din treabă și ascult râzând, amintindu-mi…

    Cândva, o doamnă aștepta să mă întâlnească, să-mi spună ce melodie cu ritm fain a descoperit – și să-mi ceară să-i deslușesc cuvintele.

    E super simpatică doamna și bine ancorată în niște valori. Așa că a căscat ochii mari, mari, când a realizat că de câteva săptămâni cânta despre Felices lor 4 – adică fericiți toți patru, prinși în niște iubiri și niște înșelăciuni demne de telenovelele în care, într-un final, toată lumea e cu toată lumea și toată lumea e fericită!

    Putem fi… felices los 4?

    Astăzi, unde dai, unde cauți, se vorbește despre un mare și răsunător divorț. Altul. Până vor apărea altul și altul… Astăzi, toată lumea invocă faimoasa karma – sau cum s-o chema ea. Căci o femeie care s-a mulțumit acum 13 ani cu bărbatul alteia, rămânând însărcinată, se vede în postura de nevastă înșelată a unui bărbat care așteaptă copilul alteia. Că viața bate filmul… asta știm deja. E veche de când pământul și mult dinainte de a fi la modă să invoci „karma”.

    Eu cred, pur și simplu, că fericirea nu se poate crea pe nefericiri. E o lege nescrisă, știută și veșnic încălcată – pentru că fiecare trădător ar putea jura că el n-o va da în bară. Și, totuși, numai în muzici și-n filme putem fi… felices los 4 și cu încă niște puradei pe lângă noi. Căci, în viața reală, oamenii mari suferă – iar universul copiilor riscă să se frângă sub indiferența și îndrăgostelile fără cap ale oamenilor dragi.

  • Doxologia,  Hopa tropa prin oraş

    Șapte mărturii din care poți înțelege pelerinajul la Sfânta Parascheva

     

    De-a lungul vremii, la pelerinajul de Sfânta Parascheva am vorbit cu diverși oameni, din toate categoriile: femei, bărbați, copii, tineri, în vârstă, săraci sau bogați, ortodocși sau nu, români sau nu, cu „vechime” de pelerin sau așezați pentru prima dată la rând. Un rând care poate dura de la 20 de minute la 30 de ore. Cu soare și vreme bună sau cu vânt, frig, ploaie și chiar zăpadă!

    Am adunat șapte mărturii din anii trecuți care mi-au rămas tare, tare de suflet! Te invit să le urmărești. Cred că eu aș putea să explic mult și bine – și-aș fi acuzată că-s subiectivă. Dar când îți explică un ortodox care nu prea credea până n-a experimentat trăirea, când îți vorbesc o bătrânică, un catolic sau un musulman, un ortodox din Africa sau unul din Serbia… parcă e mai fain! 🙂

    ***

    „Am așteptat la rând și 12 ore, dar n-am simțit. A trecut totul atât de repede! Nici măcar nu am avut motive să mă plâng că mă dor picioarele. Când am terminat pelerinajul, m-am simțit eliberat de toate durerile!

    Mă numesc Mustafa, sunt musulman și pelerin la Sfânta Parascheva!

    „Vorbesc puțin românește, dar pot să spun că o iubesc pe Sfânta Parascheva foarte mult!”.

    Stanley Anayo Anochie este un ortodox din Nigeria. În 2019 era închinător pentru al treilea an la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

    Acum 30 de ani, bunica Adela s-a vindecat la racla Sfintei Parascheva, după o lună în care nu și-a putut folosi mâna.

    „Cred în Dumnezeu și în Sfânta Vineri” – rugăciunea de mulțumire a lui Ionel Gal, pelerin din Ardeal.

    Slobodan a venit din Serbia în 2019, cu prietenii, special pentru Hramul Sfintei Parascheva. Cu două luni în urmă ajunsese pentru prima dată la Iași – iar acum mărturisea că a simțit chemarea Cuvioasei.

    Marian din Constanța: „Soția mea vine mai de demult și nu înțelegeam de ce face asta. Cum să te duci să stai la rând acolo o noapte întreagă, așa? Și pe urmă, într-un an m-am hotărât, zic hai să merg și eu să văd. Ei, în primul an în care am venit ploua, era urât și am stat 20 de ore. De atunci vin mereu.”

    „Până nu vii o dată să vezi despre ce e vorba, până nu te duci la Biserică, nu faci nimic. Intri într-o tutungerie, miroși a țigară, intri într-o farmacie, miroși a medicamente, nu? Vii la biserică, începi să înțelegi!”

    Andrew Sandilands este un englez care locuiește în Spania. Are studii în filologie și drept. Este catolic și, când l-am întâlnit la Hramul din 2019, s-a prezentat ca fiind fascinat de Ortodoxie, de Sfânta Parascheva, de râvna pelerinilor și de ospitalitatea ieșenilor.

    Dacă tot sunt clipurile… vechi – vă salut și eu, veche, o Anda Elena din 2018. Unde puteam fi în perioada aceasta… dacă nu alături de colegii de la Doxologia și de pelerinii Sfintei Parascheva? 🙂

  • Pentru minte,  România

    Falimentul duce la faliment și la ură – dar ura se poate vindeca prin iubire

    Falimentul duce la faliment – dar ura se poate vindeca prin iubire

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă la mall.

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă la teatru.

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă la restaurant.

    Cred că orice om poate trăi fără să meargă în X, Y, Z loc.

    Știu, însă, că la teatru, la mall, la restaurant, în X, Y, Z loc lucrează mulți oameni. Oameni care lucrează cu și pentru oameni. Oameni care au alți oameni acasă, care depind parțial sau total de ei.

    Așa că orice bucurie expandată a unora, glumele proaste ale altora, făcutul în ciudă, acuzatul, stârnitul scandalului între tabere – de oricare parte a baricadei ne-am afla tu sau eu – e nebunie curată!

    Cei care ne conduc habar n-au s-o facă și nici n-au avut vreodată habar. Nici n-o să aibă. Cu atât mai mult, nu le pasă. Așa că, până una alta, aveți grijă de cei din preajma voastră. Fiți umani, nu doar cereți – ci și oferiți… toleranță. Ajutați, pe cât vă stă în putință și nu zâmbiți dorind falimentul unuia… că e posibil ca următorul faliment să vă cuprindă și pe voi. Suntem piese de domino.

    Sunt liber. Să aleg. Să refuz.

    Nu vă bucurați nici de un mall închis, nici de o biserică închisă, nici de un vaccinat cu forța, nici de un nevaccinat care a murit. Nu duceți „urările” și nici gândurile la extreme. Orice este impus, orice ne îngrădește și mușcă din libertate va sfârși prin a ne priva pe toți de libertate. Pas cu pas.

    Cei care ne conduc – și cei care-i conduc pe cei care ne conduc – au interese. Dar nu prea au, sec, lumește și financiar vorbind, grija zilei de mâine. Noi o cam avem. Însă noi Îl avem și pe Dumnezeu. Toți. Important e să-L lăsăm să lucreze în inimile noastre. Nu e timp de ură, de răzvrătire, de sfărâmare între familii și între generații. Nici nu e mai e timp de crezut că putem face totul prin propriile puteri. Mai mult ca oricând, e timp de iubire. Acum e acum. Să vedem cum ne descurcăm!

  • BB: Maria-Paula,  Bucurii

    Mesaj la început de an școlar

    Un an nou cu bine, bucuria mea! Să fii veselă și sănătoasă, curioasă și isteață, credincioasă, iubitoare de povești și de viață trăită frumos, cu liniște în suflețel! Anii de școală, precum vacanțele – vin și se duc. În urma lor să rămână zâmbet și cunoștințe, pasiune și dorință de aventură!

    Să înveți, draga mamei! Să înveți cum se învață, cât se învață, pentru ce se învață! Să fii bucuroasă și liberă în preajma cărților și a caietelor, la fel ca și în dreptul catalogului! Spiritul de competiție să-l deprinzi de la cei mai buni sportivi – și nu de la adulții râvnitori de recitat poezioare ori de comparat performanțe în spatele blocului… Tu să te compari cu tine însăți! Ție să-ți placă de tine! Tu pentru tine și pentru bucuria ta să muncești – chiar și atunci când alții nu-ți vor recunoaște meritele!

    Eu sunt cu tine! Și-o să rămân cu tine mereu, în același teren, în aceeași suflare! O să-ți îngrijesc rădăcinile și-o să-ți mângâi aripile – și-o să mă străduiesc să-ți fiu aproape, oferindu-ți, în același timp, spațiu și siguranță. Spațiu să te dezvolți, să crești, să zbori, să te întorci. Siguranța de a mă găsi acolo unde m-ai lăsat, de a mă prinde în îmbrățișările tale minunate, de a mă avea aproape.

    Te iubesc, copil bun! Îți mulțumesc că-mi permiți să pășesc alături de tine într-un nou an școlar! Dumnezeu să te binecuvânteze și Maica Domnului să te aibă mereu sub Sfântul său Acoperământ!

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    24 de ore și-o lecție primită de la soare

    24 de ore și-o lecție primită de la soare - Anda Elena Pintilie - Sapte pietre

    Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…

    Soarele răsare. Și apoi apune. Peste bunele și peste relele noastre. Nicio zi bucuroasă nu are mai mult de 24 de ore. Nicio zi îngrozitoare nu are mai mult de 24 de ore.

    Conștientizarea asta ar trebui să ne fie mângâiere. A mai trecut o zi! Așa cum a trecut. E timp pentru recunoștință. Pentru un gând de rugăciune. Și pentru somn.

    Mâine, dacă ni se va mai îngădui o zi, o vom lua de la capăt. Cum vom întâmpina răsăritul? Cum ne va găsi apusul? Ce vom face cu darul vieții și al timpului, cu darul luminii și al muncii, cu darul odihnei și al zâmbetului?

    Doamne, mulțumim pentru ziua de azi! Doamne, ajută-ne să-l avem pe mâine și învață-ne să-l trăim cum se cuvine! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!