• Bucurii,  Din online,  Şcoala părinţilor

    Stop concurs! „Pledoarie pentru MAMI și TATI” merge la…

    Final de octombrie, final de zi 31 și final de concurs. Un concurs tare jucăuș, zurli și de suflet! 🙂 Acum nu mult timp am scris postarea intitulată: „Pledoarie pentru un copil fericit și-un concurs. Câștigă o carte cu autograful Mirelei Retegan”. V-am povestit acolo cum a fost la întâlnirea cu Antrenorul Părinților, cam cât de tare mi-a plăcut și cum n-am putut să mă abțin de la crearea unui soi de… concurs.

  • Din online,  Şcoala părinţilor

    Pledoarie pentru un copil fericit – cu Mirela Retegan, Antrenorul Părinților

    UPDATE! Concursul s-a încheiat! Află de aici numele câștigătorului!

    ***

    Eu, asta cu Șapte pietre, mereu am spus că Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase. Sunt unul dintre oamenii care se joacă mai mereu – și nu doar în preajma copiilor. Așa că, atunci când vine strict vorba despre relația dintre adulți și copii, și mai ales despre relația dintre noi și pruncii noștri, n-am cum să nu fiu total de acord cu afirmația Mirelei Retegan: Joaca este limbajul iubirii dintre părinți și copii.

    Cu Antrenorul părinților m-am întâlnit, într-o formulă complet zurli, la sfârșitul acestei săptămâni, în cadrul marelui turneu Campionatul Național de Joacă pentru Părinți. Mi-a plăcut atât de mult, încât și acum mă înveselesc pe loc, când îmi amintesc cele trei ore de joc, de râs și de conștientizare.

    parinti-zurli-cu-mirela-retegan-antrenorul-parintilor

    Da, de conștientizare. Pentru că de la Mirela nu poți pleca fără să realizezi ce faci, ca părinte, ce-ai putea să faci și nu faci, ce ar trebui să nu faci și, totuși, faci…

  • BB: Maria-Paula,  Competiţii,  Şcoala părinţilor

    Cum va fi copilul meu – adultul de mâine?

    Copilul meu va fi un adult fericit, bun la suflet și demn. Cel puțin, asta îmi doresc pentru el și pentru asta încerc mereu ca eu să pot fi educator și exemplu. Să-i fiu mamă și prieten bun, punct de sprijin și de echilibru. Să am mereu brațele pregătite pentru o îmbrățișare, să am mereu brațele „descuiate” pentru a-i oferi spațiu și libertate.

    Iubirea e necondiționată, dovedită prin fapte și rostită oricât de des – dar nu neglijăm nici explicațiile, regulile și responsabilitățile.

    Pare ușor dar, Doamne, ne împiedicăm și ne împotmolim când ne e lumea mai dragă! Și-nvățăm să ne acceptăm nereușitele, să ne cerem iertare, să ne ridicăm și să mergem mai departe.

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Timpul nu oprește în stație

    Trece vremea, trece vremea… și mă trec și eu. Tic-tac…

    Ieri ne minunam de 1 ianuarie, astăzi suntem deja pe 1 august. Toate-s la o aruncătură de băț una de alta și, totuși, cam cât de multe s-au întâmplat în această perioadă! Că le vedem sau nu, că le trăim sau nu, că le punem la suflet sau nu, că ne bucurăm sau nu, că ne supărăm sau nu… toate-și urmează cursul lor. Timpul nu așteaptă. Timpul nu iartă. Timpul nu stă la taclale și nici nu se oprește, când vede că noi ne-am oprit. Timpul nu ne obligă să-l urmăm – dar el merge mai departe.

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Coana Chirița – versiunea Maria

    Din păcate, nu petrec atâta timp cu Maria, pe cât mi-aș dori. Din fericire, timpul petrecut împreună este destul de vesel, de creativ și de colorat. Împreună, prindem nervii în cutiuțele de la ouăle cu surprize și nu le mai dăm niciodată drumul.

  • Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Sănătate pură în buricul târgului

    Țin minte că un prieten de-al meu, din copilărie, suferea de astm bronșic. De câte ori aveau ocazia, părinții lui făceau băgăjelul și mergeau pe la câte o salină. Era un sacrificiu, dar și o porție supremă de sănătate. Când am intrat eu, prima dată, într-o salină, i-am întrebat pe-ai mei: Dar, ce caut aici? Doar nu-s bolnavă?! Însă, după o oră am înțeles singură că, deși nu eram bolnavă – am ieșit de acolo mult mai bine decât intrasem!