Ai curaj? Împrietenește-te cu oglinda ta!
Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.
Să vezi tot ce nu-ți place la exterior
– dar mai ales la interior.
Ai nevoie de timp să te împrietenești cu tine.
Să știi cât ești de imperfect
– și, cu toate astea, să îți rămâi alături.
Cel mai ușor e să fugi de tine, să fugi departe,
Să îți ocupi mintea cu gânduri
– și apoi să crezi că tu, de fapt, nu exiști.
Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.
Să vezi toate rănile cum supurează
– și să-ți dai voie să ștergi lacrimile.
Ai nevoie să îți oferi timp care să te vindece.
Să înțelegi că greșelile sunt scuzabile
– câtă vreme le deslușești lecția.
Cel mai ușor este să fugi. Dar azi alege altfel.
Alege curajul, timpul și gândul că meriți binele
– și permite-ți să te odihnești în voia lui Dumnezeu.
Flick Domnul Rimă – „Toate la timpul meu”
Am mers să mă plimb un pic
Și-am văzut pe Domnul Flick,
Ne-am vorbit numai în rime
Și-am luat carte cu-al său nume.
Mesaj pentru Doamna Învățătoare, final de clasa a IV-a
La finalul unei perioade fantastice, Maria-Paula a pregătit un mesaj pentru doamna învățătoare. Un cadou de suflet, de bucurie și de recunoștință.
V-am cunoscut cândva, ca ieri,
Eram micuță și nu-nțelegeam
Ce se petrece și ce-apropieri
Urmau să vină. Dar zâmbeam!
Nu mi-e teamă prin ochii tăi…
În fața ta nu mi-e teamă să mă dezbrac de secrete, de măști și de tot felul de perfecțiuni impuse de lumea cea mare.
Hristos S-a înălțat (corect în limba română)
Primiți cu lecția (necerută)? 🙂 Hristos S-a înălțat!
Aud uneori urarea: „Hristos a Înălțat!”. Varianta corectă e cu „S-a”. El pe Sine S-a înălțat la Ceruri – nu a înălțat ceva sau pe altcineva.
Văd uneori scrisă urarea cu „s” mic. Dar s-ul acela face referire la Hristos pentru care, din dragoste și din respect, folosim majusculă: S. El pe Sine S-a.
M-am întors la scris – pietrele prind viață din nou!
M-am întors la scris. Zic. Uneori aș vrea să spun multe… și nu știu cum să tac mai bine. Uneori e vreme de tras cortina. De-o pauză. Neprogramată, dar extrem de necesară. Pe o perioadă nedeterminată.
Cele Șapte pietre au avut multe pauze de-a lungul existenței lor. Însă niciodată ca acum. Acum m-am simțit bine, vie, activă, am avut parte de aventuri, emoții, zâmbete, schimbări și, totuși, bateriile blogului au fost descărcate.
Nu m-am simțit vinovată, nici presată de timp sau de vreun termen limită. Nu m-am simțit trasă de urechi de voi. Din contra, v-am avut aproape și știu că unii v-ați oferit vreme, în această perioadă, să răsfoiți pagini și postări mai vechi, chiar și în zile în care eu nici măcar pe Facebook nu mai existam. Mulțumesc!
Inima. În închisoarea mea ea are voie să viseze
Am plecat cu barca să-mi caut inima.
Nici nu mai știu pe unde hoinărește…
De-i în costum ori se-odihnește-n pijama
De mă așteaptă ori pe-altcineva iubește.Am plecat să-i fac inimii pe plac. Atât.
Ca un pescar, am luat doza de răbdare…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
