M-am întors la scris – pietrele prind viață din nou!
M-am întors la scris. Zic. Uneori aș vrea să spun multe… și nu știu cum să tac mai bine. Uneori e vreme de tras cortina. De-o pauză. Neprogramată, dar extrem de necesară. Pe o perioadă nedeterminată.
Cele Șapte pietre au avut multe pauze de-a lungul existenței lor. Însă niciodată ca acum. Acum m-am simțit bine, vie, activă, am avut parte de aventuri, emoții, zâmbete, schimbări și, totuși, bateriile blogului au fost descărcate.
Nu m-am simțit vinovată, nici presată de timp sau de vreun termen limită. Nu m-am simțit trasă de urechi de voi. Din contra, v-am avut aproape și știu că unii v-ați oferit vreme, în această perioadă, să răsfoiți pagini și postări mai vechi, chiar și în zile în care eu nici măcar pe Facebook nu mai existam. Mulțumesc!
Inima. În închisoarea mea ea are voie să viseze
Am plecat cu barca să-mi caut inima.
Nici nu mai știu pe unde hoinărește…
De-i în costum ori se-odihnește-n pijama
De mă așteaptă ori pe-altcineva iubește.Am plecat să-i fac inimii pe plac. Atât.
Ca un pescar, am luat doza de răbdare…Epilare definitivă laser – un pas important pentru fericirea picioarelor mele
Astăzi sunt exact două săptămâni de când anunțam că am fost la prima ședință de epilare definitivă laser. De azi peste două săptămâni este programată următoarea ședință. Sunt, așadar, la un mijloc. Zâmbesc. Nu mai e un mijloc de codru des – căci, după atâtea cercetări, după o tonă de întrebări, după gândiri și răzgândiri… am hotărât că e timp pentru defrișare. Zâmbesc din nou. Cu glumițe în program, dar și cu maximă seriozitate.
Pentru majoritatea femeilor, epilatul e o problemă la ordinea zilei. Ține de un aspect plăcut – dar și strict de îngrijire, de igienă. Și, până la urmă, de a te simți bine în pielea ta. Ceară, aparat, cremă epilatoare sau lamă… of, câte prietenii am legat de-a lungul vremii! Parcă nici nu-mi vine să cred că picioarele mele n-o să mai aibă nevoie de toate astea!
Am amânat foarte mult. Țineam planul undeva, în minte, dar niciodată nu aveam curajul să mă apropii.
Șapte vorbe despre post – conștientizare și încurajare
Despre post s-au spus și se spun multe. E greu de ales șapte vorbe – dar nu imposibil. Astea îmi plac în mod deosebit. Și de-aș/ de-am ține cont de ele, mare folos aș/ am avea!
* Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea cu îngerii. (Sfântul Vasile cel Mare)
Foto: Valentina Bîrgăoanu/ doxologia.ro * Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
* Postește nu numai
Hai să evadăm din capcana lui EU!
Cred că am început să facem prea multe cursuri centrate pe eu, eu, eu. Cred că cerem prea mult ca eu, eu, eu să pot ține frâiele. Cred că avem prea multă convingere că un exercițiu de respirație poate face minunea ca eu, eu, eu să fiu bine! Fără a înțelege că nicio respirație nu sunt capabilă s-o am de la mine putere! Fără a înțelege că revolta mea/ a noastră de a întoarce spatele lui Dumnezeu și de a-L considera învechit, o practică a bunicilor „barbari” și neșcoliți tot mie/ nouă ne rănește sufletele. Hai să evadăm din capcana lui EU!
Câtă vreme vom ridica la rang de artă meditația, dar rugăciunea e motiv de râs… Câtă vreme vom ține tot felul de diete, dar postul va fi învechit…
Trandafirii galbeni – gelozie sau bucurie?
Trandafirii galbeni… Atât de minunați și atât de blamați! Asociați geloziei, sunt ocoliți – de gura lumii. Mie îmi plac trandafirii galbeni! Și lalelele galbele. Și toate florile. Și toate culorile!
N-am fost în veci geloasă – dar, ce să vezi, gura lumii a decis că tocmai din acest motiv am și fost neatentă în viața mea amoroasă! 🙂 Hehe, neatenția este sinonim al încrederii și al libertății pe care le ofer oamenilor, în general. Implicit, omului care alege să-mi fie pereche la un moment dat.
Gura lumii, n-ai vrea să te decizi?! Șoc și groază! Îmi plac trandafirii galbeni și
4 martie 1977 – 55 de secunde în care s-a cutremurat România
4 martie 1977. Eu nici nu eram pe atunci. Și mulți n-au mai fost de atunci… Peste 1.500 de suflete au murit la cutremur.
21.22. Ceasul s-a oprit în loc. 55 de secunde au fost suficiente pentru dezastru. 7,2 grade pe scara Richter, cu o adâncime de 100 de kilometri și cu mișcări violente ale pământului – comparabile cu zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima!
Ne facem planuri, strategii, idei, supărări, frustrări…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
