Întrebări născute din inima unui cartof
Uneori… și cartofii pot avea inimă. Uneori, chiar și un cartof poate avea o cicatrice pe inimă. Și, atunci, cum să mă plâng eu – omul – de inima mea rănită?
Ziua Mamei noastre
Noul an bisericesc debutează cu sărbătorirea unui eveniment deosebit – naşterea Maicii Domnului. Ziua de astăzi marchează începutul mântuirii noastre.
Maica Domnului este mama lui Hristos şi mamă a întregului neam creştinesc. Mamă a mea, Mamă a maicii mele, Mamă a copilului meu!
Când îți dai Like la propriile postări, din propria ta pagină…
… e ca și cum te-ai vedea în oglindă și te-ai minuna în gura mare de cât ești de frumos/ frumoasă! Like!
… e ca și cum ți-ai asculta propriile gânduri și n-ai înceta să-ți spui cât ești de deștept/ deșteaptă! Like!
… e ca și cum ai avea nevoie de niște pupi și ești primul care oferă două buze, garant pentru cei care vor veni din urmă… Like?!
Un strop de lumină pentru Ovidiu Simion
Despre Ovidiu și despre mâinile lui minunate am tot auzit, de la cunoștințe și de la prieteni. Un om care vede cu degetele mai mult decât cu ochii și care te poate repara dacă te-ai stricat de spate (și nu numai…). Este un om bun, care merită să se întoarcă spre el atenția, bunătatea, omenia, lumina.
Ovidiu Simion are 43 de ani și este kineto-masoterapeut în Iași. S-a născut cu o boală genetică numită retinopatie pigmentară. Acest diagnostic, care îl ține destul de mult în întuneric, nu l-a împiedicat să lupte pentru o viață cât de poate de firească.
În așteptarea clopoțelului, dau apă la șoricei
Peste fix o săptămână va suna clopoțelul. Și clopoțelul acesta va suna altfel. Altfel decât l-am auzit până acum, altfel decât l-am perceput până acum. Clopoțelul acesta îmi va purta copilul spre o lume nouă. Clopoțelul acesta va petrece multe dimineți alături de copilul meu și-i va răsuna în urechi uneori plăcut, alteori iritant, în alte dăți cu bucurie, iar în altele însoțit de un oftat… precum glasul unei mame… 🙂
Retrăiesc emoțiile inocente și inconștiente de acum 26 de ani. Din prima mea zi de școală. Retrăiesc și emoțiile de acum șase ani, când îmi țineam prunca la piept și intram într-o altă școală…
Cum va fi copilul meu – adultul de mâine?
Copilul meu va fi un adult fericit, bun la suflet și demn. Cel puțin, asta îmi doresc pentru el și pentru asta încerc mereu ca eu să pot fi educator și exemplu. Să-i fiu mamă și prieten bun, punct de sprijin și de echilibru. Să am mereu brațele pregătite pentru o îmbrățișare, să am mereu brațele „descuiate” pentru a-i oferi spațiu și libertate.
Iubirea e necondiționată, dovedită prin fapte și rostită oricât de des – dar nu neglijăm nici explicațiile, regulile și responsabilitățile.
Pare ușor dar, Doamne, ne împiedicăm și ne împotmolim când ne e lumea mai dragă! Și-nvățăm să ne acceptăm nereușitele, să ne cerem iertare, să ne ridicăm și să mergem mai departe.
Prima zi – revelion de septembrie
Cum ai petrecut noaptea care tocmai a trecut? Sau, altfel: cum ai petrecut revelionul? 🙂
