Pietrele au prins grai… la Viva FM! :)
Pietrele, toate cele șapte, au fost invitate la Viva FM Iași. M-am dus cu ele… că doar nu era să le las de capul lor… și-am nimerit în emisiunea #VivaCafe cu Radu și Andreea :).
Într-o combinație foarte faină, am vorbit despre jurnalism și blogging, despre scris și responsabilitate, despre meserie și pasiune, despre bucurie și omenie. De atâtea ori s-a auzit numele blogului, încât am început să mă minunez și eu de cât de bine și de frumos sună! 🙂
Nouă luni în burta mamei – aventură explicată în stilul genialului Florian Colceag
Avem impresia că ceea ce se întâmplă cu noi, ăștia mari și minunați… nu afectează copiii. Ba da! Bun sau rău, tot ceea ce se întâmplă cu noi – mame, mai ales!, dar și tați și cadre didactice – afectează copiii. Noi suntem cei care le putem porni sau stopa abilitățile, fericirile, iubirea, bucuria cunoașterii.
În acest week-end, antrenorul de genii Florian Colceag a fost la Iași, în cadrul unui eveniment extrem de puțin mediatizat… Am aflat pe ultima sută de metri, m-am dus, m-am bucurat că am ajuns chiar și în aceste condiții, mi-am notat multe și câteva le împart cu voi. Despre cele nouă luni de sarcină, perioadă pe care mulți o neglijează.
Pietoni, păziți-vă pielea!
Șoferilor m-am adresat de atâtea ori, încât mă dor tastele! Astăzi voi vorbi pietonilor.
Dragii mei, dacă voi nu țineți la viața voastră, nimeni nu ține!!!
Ieri, într-un singur drum prin oraș și înapoi m-am întâlnit, separat, cu patru oameni pe care – foarte simplu – aș fi putut, Doamne ferește, să-i omor.
Tu-ți asumi crucea sau refuzi să fii fraier?
A fost odată un omuleț care căra după sine o cruce. Vedea și la alții, dar nu-i păsa de ei. Se uita doar la crucea lui și nu înceta să-și plângă de milă. Vai, e atât de lungă, de lată, de grea, de plină de așchii, de nepotrivită pentru spatele său firav! Vai, dar ce-a greșit el să pătimească atât în viața asta? Să nu poată umbla și el hai-hui! Să nu poată avea umerii liberi…
Omulețul acesta, în loc să-și vadă de crucea lui și să și-o asume, se gândea la tot felul de tertipuri prin care să scape de ea. Sau măcar s-o transforme… Să nu mai fie atât de lungă, de lată, de grea, de plină de așchii, de nepotrivită pentru spatele său firav! Așa că s-a pus pe treabă. Credea că e mare creator – sau creativ… Și-a tăiat, și-a aranjat, și-a făcut aproape o cruce-rucsăcel.
Maria Paula, avansată la gradul de… școlăriță! :)
A fost o zi veselă, roșie, cu buline, cu emoții, cu ghiozdan, cu sarafan, cu trandafiri. Prima. Prima zi de școală! A fost ziua în care am pășit în curtea școlii cu o elevă de mână. A fost ziua în care am devenit, oficial, mamă de școlăriță!
Gânduri la început de școală
Unii se duc cu emoție la școală.
Unii se duc din inerție.
Alții se duc pentru că, uff!, așa trebuie…Unii tânjesc după școală.
Alții se bucură c-au scăpat.Pentru unii, școala abia începe.
Când știința ridică din umeri
UPDATE! Fotografii la cald cu Biserica Sfintei Teodora din Vasta. Față-n față cu minunea!
***
O construcție mică, din piatră, a fost ridicată în secolul al XII-lea. Ce șanse ar fi ca aceasta să mai stea astăzi în picioare? Și, totuși, construcția despre care vorbim e bine, merci. Și, nu doar atât! Ea găzduiește pe acoperișul său nu mai puțin de 17 copaci! Cei mai mulți au peste treizeci de metri înălțime, iar unii au peste un metru în diametru. Mulți arbori cântăresc peste o tonă.
Neee, acest lucru e imposibil! Normal că, teoretic, e imposibil.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
