FIKA – pauza de fericire fără… zahăr!
E bine să bei cafeaua fără zahăr. Da! Bla, bla… Asta-i, în general, teoria. Însă practica ne zaharisește viața… și cafeaua.
Toate se întâmplă până când dai de-o cană adevărată – de cafea adevărată! Și atunci afli, cu surprindere, că o cafea adevărată nici măcar nu are nevoie de zahăr, ca să-ți placă. (Re)descoperirea aceasta am făcut-o alături de amicii bloggeri din Kooperativa 2.0 Iași. Cu ei am fost până-n Suedia, ici-colea, prin centrul Iașului, în apropierea Librăriei Junimea! 🙂
Am fost, adică, la FIKA – o cafenea creată după un concept suedez,
Serviți o lecție despre servitul mesei
Servim micul dejun la ora 7.00, apoi servim prânzul la ora 13.00 și servim cina pe la 19.00. Dacă mai apucăm, mai servim și două gustări.
Asta cu servitul mesei încep s-o aud din ce în ce mai des la oameni care nu-s ospătari, nici chelneri, dar care… servesc la greu!
Nu, dom’le… de fapt… ei mănâncă! Iau masa. Dar li se pare mult mai interesant să exprime altfel.
Amintiri dintr-o felie de pâine cu unt
Vai di capu’ tău! O să scoată ăștia untu’ din tine! Tot timpul mi-a plăcut amenințarea aceasta – spusă uneori cu seriozitate, în alte dăți cu satisfacție, de fiecare dată cu accent și cu apăsare pe untu’!
Eu sunt, de felul meu, o persoană care vede tot ceea ce se discută. Așa că, oricât de speriată ar fi trebuit să mă simt sau să mă arăt, niciodată n-am putut să fac pe plac cuiva! Căci mereu, la auzul acestor cuvinte, am izbucnit în râs,
Istoria unui ghiozdan cu buline
Ehe… era prin 2012, la început de an școlar… atunci când am stârnit niște discuții, muuulte, pro și contra. C-așa-s eu, stârnitoare. Că nu pot să-mi țin gura și ideile pe mute – și-atunci trebuie să-mi asum și unele vorbe aruncate de către nemulțumiți printre dinți. Ca să nu mai spun că, așa cum îi șade bine stârnitorului, ajunge el însuși, câteodată, să fie pus față în față cu cele pe care, până mai ieri, le arăta cu degetul.
Și-așa m-am trezit eu de mână cu Maria, înainte de a începe școala, față în față cu ghiozdanele din Carrefour. Fix în același loc în care, în 2012, cel mai scump ghiozdan costa 192 de lei. Acum, în anul de grație 2016, ajunsese la 250 de lei. Și fata mea îl privea pe acela, dar și pe altele, cu scoruri asemănătoare.
Mi s-a pus un micuț nod în gât și-am zis hai, să mă opresc și să aștept, să văd ce-o să se întâmple.
Ce poți face când ți-s ochii în lacrimi
Spre finalul piesei de teatru de astăzi, Mowgli a început să plângă. Pentru prima dată în viața lui s-a descoperit a fi om… cu păreri de rău, cu temeri, cu dor… Nu știa ce să facă.
Lupoaica, mama lui… i-a spus:
Cum te poate trezi un cutremur
– Astăzi, la școală, ne-am prefăcut că este cutremur! Am făcut repetiții, despre cum să reacționăm noi, dacă suntem în clasă și începe să se miște pământul!, mi-a povestit Maria zilele trecute, cu un oarecare entuziasm.
Tot acum puțin timp, eu vorbeam pe la birou despre cutremurele pe care mi le amintesc, din vremea în care eram de vârsta Mariei.
Aseară, copila mea și cu mine am adormit îmbrățișate. Și-a fost… nu știu, altfel decât în alte seri – o dragoste la fel de mare, dar o dorință mai mare de a ne simți una pe cealaltă aproape, de a ști că suntem acolo, suflet lângă suflet, de a ne umple până la refuz rezervoarele de iubire…
În momentul în care patul a început să se zdruncine, am sărit arsă!
Gândul de dinaintea cafelei de dimineață
Câteodată, abia reușim să ne facem curaj să răspundem ceasului. Ok, ok, mă trezesc… Și mai stăm cinci minute. Și încă vreo cinci… Până când… văleu, iar sunt în întârziere! Și fuga, fuga, fuga… alergăm ca bezmeticii prin casă, încercând să recuperăm cele cinci, cinci și încă vreo cinci minute de închipuit răsfăț.
Din timpul ăsta leșinat și apoi din timpul cel alergat – oare mai reușim să strecurăm două secunde
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
