Din teoria lui „n-ai putea” se evadează prin practică
N-ai putea să te descoperi singur într-un pat mare, mare și gol.
N-ai putea să mai scoți capul în lume, știind că lumea îți cunoaște micimea și durerea din patul mare, mare și gol.
N-ai putea să pleci singur la un drum lung, lung și greu.
N-ai putea să fii fericit la destinație, știind că și întoarcerea va fi tot pe cont propriu, într-un drum lung, lung și greu.
Nimic n-ai putea să faci. Până când teoria se transformă în practică și te găsești în fața faptului împlinit.
Sfântul Gheorghe prin ochi de Maria
Îl știm pe Sfântul Gheorghe din icoane. Și dintre toate icoanele în care Sfântul apare – parcă mai bine îl recunoaștem și îl iubim când este călare pe cal, înfruntând balaurul.
Ei, imaginea asta a avut-o și Maria în minte,
Lecții pentru blog și bloggeri cu Liviana Tane
Scopul tău e să inspiri oamenii!, mi-a spus astăzi Liviana. Am căscat ochii mari și am simțit că mă preling pe sub masă. Vorbea despre mine. Despre mine, vezi Doamne, mare posesor de pietre ce mi-s! 🙂
Am știut întotdeauna că un blog este o responsabilitate, că a scrie pe blog e o asumare – mai ales atunci când anii trec și trec și pasiunea din online nu se stinge.
Viața din cimitire
În aceste zile, cimitirele sunt pline de oameni care vin să îngrijească și să înfrumusețeze mormintele celor dragi. Sapă, greblează, pun flori, văruiesc bordurile, vopsesc crucile. Și pun, mereu, lumânări.
Aceasta e o dovadă că religia e încă vie! Pulsează. Înțelegem că cei plecați dintre noi nu sunt morți, ci adormiți. Îi păstrăm în loc sfânt (de aceea, cimitirele se află lângă biserici) și le îngrijim casele. Prin lumânarea aprinsă, arătăm că nădejdea noastră e Hristos – Lumina lumii – și că viitorul nu e moartea,
Un câine la „Veșnica pomenire”
Sâmbăta aceasta, la slujba pentru cei adormiți, se cânta Veșnica pomenire. Lumea se ruga, clopotele băteau, iar câinele bisericii s-a ridicat din somnul său și a început să urle, parcă, la lună. De trei ori s-a cântat și au bătut clopotele, de trei ori câinele a schelălăit într-un fel… sfâșietor.
I-am povestit Mariei secvența. M-a ascultat, s-a minunat, apoi
Filosofie cu şi despre flori
Nu uitaţi să iubiţi florile! Să le iubiţi parfumul, gingăşia, simplitatea şi, în acelaşi timp, splendoarea! Priviţi şi luaţi aminte la ele! Vieţile noastre sunt asemănătoare.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase