Jucatori accidentati in echipa
Munca in echipa e grea, mai ales daca asta presupune si plata datoriilor la timp.
Lista rusinii, promisa inca din vara, a devenit realitate. Din pacate, putin cam tarziu. Pentru datoriile a sapte familii din trei blocuri a cate zece etaje, vor patimi toti cei care nu si-au pus inca centrala.
In blocul nostru este un datornic. Si vor fi mai mult de zece apartamente in frig. Din fericire, noi am iesit din jocul de echipa. Dar asta nu inseamna ca nu imi pasa de ceilalti. Imi pare rau. Dintre cei care au restante atat de mari sunt oameni cu probleme. In criza de dinaintea crizei. Si traiul lor nu merge deloc spre bine. In plus, patimesc si cei care, cu eforturi, reusesc sa fie la zi cu platile. Nici asta nu e drept… Macar de-ar veni caldura mai repede.
Cand Roza isi spune cuvantul
Cred ca dragostea nu are varsta. Si cred ca ea se traieste tot anul, nu doar in luna iubirii. Cred ca o persoana inca necasatorita, divortata ori vaduva are dreptul la viata, la exprimarea sentimentelor, la bucuria de a imbatrani frumos si tandru. Nu am nimic impotriva emisiunilor matrimoniale, nici nu ma dau in vant dupa ele. Mai urmaresc, uneori, daca, din primele cuvinte auzite cand am ajuns pe un anume post, mi se trezeste curiozitatea. Nu m-as duce intr-o emisiune in care sa-mi gasesc perechea. Dar, nu ii judec pe aceia care o fac. In schimb, sunt dati in care ma minunez. In care, ca-s tineri sau mai in varsta, despre unii concurenti imi vine sa spun ca-s dusi cu capul…
Astazi, am nimerit peste doamna Roza – cam pe la 50 de ani, profesoara, studenta la Drept si viitoare studenta la Psihologie. Avea fusta cam scurta si machiajul prea strident pentru gustul meu. Il certa pe Costel, nemultumita ca a fost refuzata.
Crimele din Midsomer
Cand ma uit la Crimele din Midsomer, nu pot sa nu ma intreb – pana la sfarsitul filmului/ seriilor, mai traieste cineva in Midsomer?Februarie – luna de caca(o)
Imi exprim destul de rar dorinte cu abia astept sa. Expresia, in sine, presupune trecerea (si mai) rapida a timpului. Avand in vedere ca abia reusesc sa ma agat si sa ma bucur de prezent, incerc sa apreciez azi la justa valoare si sa ma ocup de maine – abia cand va deveni azi. Asta nu inseamna ca nu ma gandesc la viitor sau ca nu-mi fac planuri pentru atunci. Dar nu vreau sa traiesc in viitor si sa realizez prezentul in momentul in care el va fi trecut.
In general. Acum – e exceptia. Pentru ca…
ABIA ASTEPT SA TREACA LUNA FEBRUARIE!
M-am saturat de luna iubirii! De impunere silita a dragostei. De inimi la kilogram. De filme speciale pentru iubit, de concursuri cu premii in cine si excursii romantice, balonase si ciocolatele indragostite.
Luna asta e mai rosie decat Mos Craciun! Iar Sfantul Valentin e mai tare decat Dragobetele! Se poate asa ceva? Se poate… Oamenii sunt mai oi in luna iubirii, iar iubirea e umflata cu pompa in februarie. Februarie balteste de dragoste spusa – dragostea cu fapte urmand sa se cearna in restul anului.Luna aceasta e cea mai scurta. Dar, prea lunga pentru gustul meu.Vezi si: Anti Valentine’s Day
Expozitia de plante exotice – Mesaje cu flori
Am hotarat sa prelungim week-end-ul. Prin urmare, am plecat sa ne plimbam in Gradina Botanica. Nu am vrut sa intarziem prea mult, pana sa admiram o noua editie a expozitiei de plante exotice – Mesaje cu flori.
Ce poti invata din reclame
* E o placere sa lingi branza de pe jos si sa-ti bagi degetele nespalate in gura.
* E ok sa faci baie o data vara si nu atat de des iarna.
* Poti vorbi la telefon pana iti crapa capul.
* Un masaj sexos te scoate din boala.Hotia – intre banc si realitate
La Congresul International al Vamesilor, cativa domni discuta intre ei si, din vorba in vorba, ajung la momentul adevarului.
-Sincer, voua cat timp va trebuie sa va luati BMW?, intreaba unul.
– O luna-doua…, zice ungurul.
– Mie putin mai mult, vreo patru luni, raspunde si bulgarul.
Si tot asa, francezul, italianul, americanul… Fiecare – de la o luna pana la cateva luni.
Vine randul romanului, care ii uimeste pe toti:
– Pai… mie imi trebuie vreun an-doi sa fac treaba asta!
Toti isi dau coate si rad:
– Cum se poate asa ceva? Tocmai la voi, recunoscuti pentru siretlicuri, sa dureze atat?
– Pai da, raspunde vamesul roman. BMW-ul e o companie mare!Asta a fost bancul. Realitatea e cea pe care o stim cu totii. Am ametit de atata vorbarie despre aderarea la Schengen, vama, vamesi, coruptie, anticoruptie, mita, spaga, cadou, trafic de si trafic cu…Bancul, in esenta lui, nu se refera doar la unii vamesi, ci si la alti lucratori, la alte functii.
Ne-am obisnuit ca, prin natura noastra, sa fim niste hoti. Furam, inca din scoala. Copiem. Si, astfel, furtul ni se pare normal.
N-o sa ma apuc de judecat. Si nici n-o sa spun ca eu sunt pura. Nici n-o sa arunc cu piatra. Stim deja ca exista pilda cu vamesul si fariseul si ca Zaheu vamesul s-a pocait – ca oricine se poate intoarce de la rau, candva.
Ma voi referi, in schimb, la masura in care se fura. Cum – a gresi e omeneste si hotia e o greseala, sa spunem ca furtul e in firea umana. Dar, cum, cat…?
Una e sa ai borcanul cu miere si sa bagi si tu un deget, sa te linciuresti multumit, si alta e sa-ti infigi mana pana la umar si sa bagi si capul in borcan. Hotia si habotnicia nu vor face casa buna vreodata.
Riscul e sa cazi cu totul in borcan si sa ti se puna capacul, ori sa se sparga borcanul. Socoteala se da si pentru degetul de miere, d’apoi pentru pagube mai mari! Hotul neprins, negustor cinstit, adevarat! – dar asteapta, negustorule, ca unul sau altul sa aiba interesul de a te da in gat. Si atunci – pazea! Nimeni nu te va mai feri, si-ti vei sparge fundul de la busitura!Aceasta postare este pentru toti cei care nu se multumesc cu un BMW si vor intreaga companie. La multi ani dupa gratii!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
