• Din online

    Da-mi si tu un vot! Plssssssssss!!!!!

    Concurs: Adauga o poza si pune-ti prietenii sa o voteze!
    Premiu
    pentru poza cu cele mai multe voturi: O ciocolata!

    Ca e o ciocolata sau un pachet de servetele sau un scaun sau 100 de lei sau un piept de pui, ideea tot aia e.

    Nu sunt o impatimita a concursurilor, dar nici nu ma dau in laturi de la un castig frumos si usor. Culmea, functioneaza. Am ceva premii la activ.
    Insa, o conditie importanta pentru ca eu sa ma inscriu la un concurs, pe langa aceea a premiului, este modalitatea prin care se poate castiga. Daca e prin tragere la sorti sau cu jurizare, ma bag. Daca e pe sistem votare, inchid din X si spun pa!
    Ideea de a trimite mesaje tuturor din listele mele – nu o data, ci de mai multe ori pe zi, zile la rand – in care sa-i sec cu aceeasi rugaminte (cerseala) – da si tu un vot, mai nou, un like la poza – imi displace total. In plus, nici nu e corectitudine. Aceeasi persoana poate vota de pe mai multe adrese sau de la mai multe calculatoare. Iar cine voteaza, chiar cu drag, o face din obligatie. Nu voteaza poza care-i place, te voteaza pe tine.

    Nu-s de mine concursurile astea! Nu-s atat de disperata dupa un plic de ceai sau dupa o jucarie. Nici macar dupa un premiu mai mare.
    Dar, daca aflati, pe parcurs, ca m-a apucat disperarea, sa-mi dati ignore!
  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Nemamelor din lumea-ntreaga

    Am prins o secventa dintr-o emisiune in care, niste doamne bine, niste vedete… povesteau despre cat de cumplita e perioada de sarcina. Vorbeau, apoi, despre nebunia de a-ti petrece mult timp alaturi de copil sau aceea de a renunta o perioada la cariera, pentru a te dedica lui.

    Ascultam si nu-mi puteam crede urechilor. Vorbeau despre progeniturile lor ca despre o afacere in plus. Semnificativa si nu prea. Bebe din burta era doar un motiv de a lua multe kilograme si de a te simti rau. Iar nasterea era startul pentru cea mai drastica dieta, antrenament, cumparaturi, job. Hei! N-ati ratacit copilul pe drum?

  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...

    Frica de vant

    Nu-s nici maruntica, nici firava, dar azi paream o frunza in vant. Am iesit cu treaba si, pana s-o rezolv, am avut mersul clatinat. In plus, trebuie sa recunosc, mi-a fost cam frica. Vedeam cum cad bucati de pe blocuri, iar tablele de la unele balcoane sau de pe acoperisuri scoteau niste sunete ingrozitoare. Cand ma intorceam, o bucata din aia de tabla a cazut la cativa metri de mine. Parea o hartie in mainile unui copil agitat.