Acrobaţii în aer şi pe apă
Cum ar fi să vezi, în acelaşi context, zbor în formaţie al avioanelor ultrauşoare, salturi cu paraşuta, prezentare ambarcaţiuni cu vele, şalupe, skijet, prezentare elicoptere, simulare intervenţie SMURD, ski nautic, simulare intercepţie trafic pe apă?… Ar fi fain, normal! Şi, va fi fain, culmea – în Iaşi! Mâine, începând cu ora 15.00 – în zona lacului Aroneanu!
Pasager în maşina timpului
Aşa cum a promis, prietenul George revine astăzi – cu câteva impresii din cetatea Sighişoarei.
Peripeţii până la aeroport
O bunicuţă a venit, mai demult, la Cimitirul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (cel din drum spre Aeroport) să aranjeze pentru locul de veci. A privit interminabila vale, care face legătura cu oraşul – şi, a început să se jeluiască: Vaiii, dar cât este de departe! Băieţii de la pompe funebre au fost simpatici: Lăsaţi, doamnă, când o fi să fie, vă aducem noi cu maşina. Nu veniţi pe jos!
Transalpina. Mărturisire de… concediu
Nu. Eu n-am ajuns, încă, să trăiesc zilele de concediu. Însă, prietenul meu, George, le-a şi terminat. În acest context, l-am invitat pe blog – să ne povestească. Să ne poarte, măcar cu ochii minţii, prin Transalpina. Pe aproape de locul în care s-a născut tatăl meu, în Munţii Parâng. Să-i dăm cuvântul lui George! 🙂
Aţi dat Lumină lui Dorinel!
Aşa cum am spus în repetate rânduri, campaniile de pe Şapte pietre nu se derulează cu scopul de a face tot/ orice sau peste puterile noastre. Sunt prea mică pentru gânduri din astea – dar, am prieteni buni, care mă pot ajuta să urnesc vise din loc. Astfel, împreună, reuşim să aducem o fărâmă de sprijin, de zâmbet şi de încredere. O fărâmă din marele tot. Faptul că astăzi anunţ finalul în cadrul campaniei Să-i dăm Lumină lui Dorinel! nu înseamnă, deloc, că sfârşitul este aici. O dovedesc alte şi alte acţiuni de pe blog, în care am ţinut aproape de copii aduşi, cândva, sub lumina reflectoarelor. Apoi, conturile mamei, în care puteţi să-l ajutaţi pe Dorinel, rămân deschise. Iar speranţa şi credinţa ne duc până departe, până în ziua în care micuţul ce ni s-a lipit de suflet va putea să vadă chipurile celor dragi ai lui!
Punem, deci, punct. Iar alţii vor începe o nouă propoziţie. În punctul nostru se cuvine să aduc nişte mulţumiri. Sfântului Didim cel Orb, ocrotitor al campaniei şi vouă – OAMENI în fiecare zi!
Alice în Ţara bucatelor
În câteva rânduri, i-am spus Albinuţei ceva de genul: Eşti super! Pentru perfecţiune, nu-ţi mai lipseşte decât să te muţi pe domeniu propriu! 🙂 Sunt convinsă ca n-am fost singura care a aşteptat acest moment cu sufletul la gură! Sunt, în acelaşi timp, încântată de faptul că aşteptarea a meritat! Pe bune!


