• Ale tinereţii valuri,  Haz de necaz

    Caca de barză

    Niciodată nu mi-a plăcut explicația dată copiilor – te-a adus barza. De unde au ieșit și pe unde au intrat micuții – ăsta e un subiect de o viitoare postare. Astăzi mă opresc la berze.

    Le-am tot văzut, vara asta, cât am umblat dintr-un loc în altul. Și, de fiecare dată, mi-am amintit aceeași și aceeași secvență – într-un ritm obsedant. Nu știu dacă o să mă vindec vreodată 🙂
    Pentru mine, o barză este – și probabil va rămâne pentru eternitate – asociată cu un caca uriaș și foarte puturos. Pentru că, da!, ăsta e cadoul pe care l-am primit eu de la o astfel de pasăre.

  • Ale tinereţii valuri

    Amintiri despre scrisul bătut

    În copilăria mea, scrisul de mână era sfânt.

    Când ai mei au adus în casă, prin anii ’90, o mașină de scris – mă uitam la ea ca la o minune. Apăsam o tastă și admiram cum piciorușul de metal sărea spre pagină, ca să-și pună amprenta. Era fascinant modul în care se lipeau literele pe hârtie!

    masina de scris - Muzeul Unirii din Iași

    Tata avea treabă, dar nu mai avea loc de mine.

  • Ale tinereţii valuri

    Nostalgia primului zbor

    Primul zbor cu avionul a fost, pentru mine, o experienta de neuitat. Eram atat de entuziasmata, incat ii enervam pe cei din jur. Ai vazut?, Uite acum!, Oaaaauuuu!…
    Unii erau speriati, altii nepasatori. Multi nu intelegeau si nu vedeau nimic din ceea ce le aratam. Asa ca, am asternut pe hartie cateva randuri. Randuri pe care astazi le-am intalnit – intr-o noua curatenie printre amintiri.