Când fetițele au cuc
În seara asta, Maria s-a oprit în dreptul unui copil frumos, cu părul lung și cârlionțat și, cel mai important – cu tricicletă!
Eu îi spun Mariei: Da, fetița are tricicletă!
După câteva secunde, se aude tatăl copilului: Leonard, apasă pe buton, ca să cânte!Tunsa
Te-ai tuns??! Ieri, m-am intalnit fata in fata cu multe persoane care mi-au adresat aceasta intrebare.
Mda… m-am tuns… Ce altceva poti raspunde la o intrebare al carui raspuns iti sare in ochi, de a carui confirmare, practic, nu mai ai nevoie? Ar fi trebuit sa spun ca, momentan, am pleata pe invisible – dar, m-am abtinut 🙂
Am comis-o!
In copilarie, am constatat ca multe femei, dupa ce se marita si, mai ales, dupa ce fac un copil, se tund. Scurt. Ce urat!, ziceam eu!
In prezent, maritata sunt, copil am. Deci – m-am tuns. Scurt! Si, asa, am inceput sa devin o femeie dintre acelea pe care le observam si le criticam.
Mersul face diferenta!
Astazi, ne-am intalnit cu un baiat de patru ani si cu bunica lui. Inainte de a ajunge fata in fata, intre cei doi a existat o conversatie interesanta:Nepotul: Uite, coca!Bunica: Da, e Maria!Nepotul: Cu cine e?Bunica: Cu mama ei.Nepotul: E mama ei? Dar, are mers de fata!Îndemn pentru oamenii mari (de 1 Iunie)
Astăzi este ziua-n care
Cu toții ne sărbătorim,
E ziua ce ne-aduce aminte
Copii să ne dorim să fim!Frățiori
Spuneam cândva că pe mine mă cheamă Elena – pentru că pe el îl cheamă Constantin.
Împreună suntem Bogdan-Constantin și Anda-Elena.
Când o să mă fac mare – planuri de viitor din trecut
Când eram mică-mică, pe la trei-patru ani, poate cinci (habar nu știu… ca să citez o altă gărgăriță mică-mică) m-au năpădit gândurile – planuri de viitor. Ce-aveam să mă fac atunci când voi fi mare? Nu era una dintre întrebările enervante ale adulților care așteaptă, amuzați, un răspuns pe care-l uită oricum repede. De data asta era întrebarea mea. Și frământarea mea.
În fiecare zi aveam o altă meserie la care, din păcate, seara trebuia să renunț.
Alaltăieri voiam să mă fac doctoriță… dar am realizat că