Evenimentul

Biserică privată pe moşia unui mitropolit fantomă

După ce a ieşit de sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Române şi a fost caterisit, Mihail Claudiu Vasilache şi-a făcut biserică privată în curte. Deşi a fost acuzat de nesupunere şi de practici vrăjitoreşti, oamenii continuă să calce pragul clădirii în care slujeşte. Astfel, o aşa-zisă anexă gospodărească din apropierea Romanului funcţionează ca lăcaş de cult şi adună în jurul său credincioşii creduli. Din nimic, „părintele” şi juristul Vasilache a ajuns astăzi arhiepiscop şi mitropolit al Moldovlahiei, în cadrul unei formaţiuni scindate din Biserica Ortodoxă a Ucrainei. 

Biserică privată pe moşia unui mitropolit fantomă
Cine este Mihail Claudiu Vasilache

Atunci când îşi asumă preoţia, un tânăr ortodox ar trebui să îşi asume toate câte decurg din aceasta. Ar trebui să fie blând şi smerit, apropiat de enoriaşii săi, bărbat al unei singure femei, supus şi ascultător în faţa superiorilor. Se spune, însă, că şi preoţii sunt oameni şi se mai abat, uneori, de la norme. În ciuda abaterilor, marea majoritate păstrează, totuşi, o cale – în timp ce alţii preferă să sară gardul şi să se declare liberi.

În 15 ani de slujire preoţească în sânul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Mihail Claudiu Vasilache s-a căsătorit şi a divorţat de două ori, a fost acuzat de nesupunere şi de practici vrăjitoreşti. Toate au dus, într-un final, la o decizie clară a reprezentanţilor Episcopiei Romanului şi Bacăului. În 2006, Consistoriul eparhial, echivalent al Tribunalului laic, a decis caterisirea lui Vasilache. Astfel, acestuia i s-a luat dreptul de a mai sluji sau de a mai purta însemnele preoţeşti.

Dovada maximă a nesupunerii şi a îndârjirii nu a ezitat să se manifeste. Căci, părintele-nepărinte şi-a cumpărat pământ în Secuienii Noi, la câţiva kilometri de Roman, şi-a ridicat o casă impunătoare şi o biserică privată şi a continuat să slujească Ortodoxiei – într-o manieră vicleană şi distrugătoare. „Altceva nu ştiam ce să fac. Îmi erau dragi reverenda şi preoţia şi n-am putut să renunţ”, spune proprietarul de biserică.

Divorţ de Biserica-mamă

Aşa că nu s-a jenat să se folosească de toate însemnele ortodoxiei, de cărţi, de veşminte şi de Liturghie. Chiar dacă a fost exclus din BOR şi chiar dacă ştia să facă şi altceva – fiind jurist. Cea de-a doua meserie îi permite, de altfel, s-o practice pe prima la limita legii şi să aibă mereu un răspuns. „Nu ştiu de ce se tot emite chestia asta cu caterisirea. Eu în 2004, pe 27 septembrie, am plecat cu ieşire din Eparhie de la Roman, cu demisie. Aşa că, nu văd nicio autoritate care să ia o măsură cu cineva care nu mai este subordonatul ei. Oricum, când am plecat din Biserica Ortodoxă, tot într-o biserică ortodoxă m-am dus. Într-un sinod mult mai deschis şi mai iertător”, se apără actualul mitropolit al unei biserici paralele BOR.

Ştie, însă, că din postul de preot nu există demisie. Că preoţia este pe viaţă, un soi de cununie spirituală. Dar, aşa cum în viaţa lumească a divorţat de două ori, divorţul din trupul Bisericii-mamă a părut la fel de firesc. Mai ales că, spune el, acesta s-a manifestat doar faţă de superiorii săi, nu şi de Superiorul Suprem.

Din 2006, Mihail Claudiu Vasilache a fost, cum s-ar spune, ortodox pe moşia lui. A înfiinţat Asociaţia „Sfânta Cruce-Secuiană” şi a ridicat o biserică privată. „Era casa, în spate, iar autorizaţia a fost dată pe anexă gospodărească. Fostul primar a impus, practic, unei doamne de la Urbanism şi Administrarea Teritoriului să-i dea autorizaţie, cu toate că se vedea în proiect că numai anexă nu era. Nu ştiu ce combinaţii au avut ei”, ridică din umeri Vasile Ivancea, actualul primar din Secuieni.

Tainele nu sunt valide!

„Părintele” a slujit singur şi nestingherit aproape şapte ani. Asta, deşi sufleteşte spune că era sub ascultarea Bisericii Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali de Pretutindeni, o altă biserică privată paralelă din Cernăuţi. Mai nou, s-a afiliat cu acte Bisericii Creştin-Ortodoxe după Vechiul Calendar din Ucraina, extinsă în Italia – la fel, o unitate fantomă.

În aceste condiţii, biserica privată din Secuieni a devenit vicariat în România şi, din decembrie 2013, a ajuns la statutul de mitropolie – luând sub ocrotirea sa şi alţi preoţi schismatici. „Toate sunt forme de organizare autonome şi independente de orice formă de organizare a BOR. Nu mi se pare ieşit din comun să ai o biserică a cărui for autoritar să fie în altă parte. Nu suntem un cult recunoscut, dar nici nu avem pretenţia. Noi uzăm de dreptul nostru de a profesa credinţa pe care o avem, funcţie de domeniul legii, aşa cum există ea acum, ca şi grupare religioasă”, încearcă să explice Mihail Vasilache, noul arhiepiscop şi mitropolit al Moldovlahiei.

Harul Duhului Sfânt s-a păstrat în biserică, de când Mântuitorul L-a suflat asupra apostolilor. Apostolii, la rândul lor, au hirotonit episcopi şi diaconi. Prin Taina Hirotoniei s-a asigurat, astfel, succesiunea apostolică de la episcop la preot şi de la episcop la episcop, în cadrul unei biserici. Prin urmare, problema „profesării credinţei” la schismatici e una mai mult decât gravă. Nemaiexistând hirotonie validă, succesiunea apostolică s-a întrerupt, iar tainele săvârşite de Vasilache şi de ceilalţi colegi ai lui nu sunt valide.

Cu necazul la privat

Botez, Cununie, Spovedanie sau Împărtăşanie – devin simple piese de teatru şi o mare înşelătorie pentru credincioşi. „Noi regretăm foarte tare că atâţia oameni nu conştientizează starea greşită în care trăiesc mergând acolo, luându-se după o persoană iresponsabilă. Cu atât mai grav, dacă merg pentru a cere să li se oficieze anumite slujbe religioase. Dacă e să ne gândim din perspectiva mântuirii, oamenii aceştia sunt sortiţi eşecului de pe acum. Unde e şansa îndreptării, unde e este şansa omului de a găsi calea cea adevărată? Ce rătăcire!”, explică Ioan Gherasimescu, Vicar Eparhial în cadrul Eparhiei Romanului şi Bacăului.

Dintre oamenii din sat, mulţi au fost o dată sau de două ori, din curiozitate, la slujba de la biserica privată. Apoi, s-au întors la părintele lor. Dar, în zilele de miercuri, vineri şi duminică, la poarta „mitropolitului” găseşti mereu maşini cu numere de Bacău, Neamţ, Iaşi, chiar şi de Timişoara sau Cluj. S-a dat vestea că acesta le „deschide cartea”, deşi nimeni nu recunoaşte pe faţă. Deschisă ori nu cartea, cei care se întorc la părinte spun că are har, că prevede viitorul şi dă sfaturi bune.

Totuşi, există şi ghinioane. „Am încercat, ca acela cu necazul, la orice. Şi-am fost şi la biserica lui, că aveam băiatul rău, rău. Mi-a zis c-o să se lase de băutură şi-o să-i vină femeia înapoi şi nu mai ştiu ce. Şi, nu s-a mai făcut nimic. Până la urmă, pe băiat l-a călcat maşina”, povesteşte, îndurerată, o femeie din sat. S-a lămurit cum e cu prezicerea viitorului şi s-a întors în paraclisul ortodox din şcoala cea veche, acolo unde se fac slujbele oficiale, până când se va termina de zidit biserica satului.

Unii oameni nu cunosc adevărul

Totuşi, Vasilache nu are motive să regrete pierderea unui „client”, mai ales că e mai bine să ai, mereu, alţii noi: „Oamenii, dacă vin la mine la biserică, nu înseamnă că i-am confiscat eu. Nu rămân ai mei. Deci, dacă au participat la o slujbă la mine, asta nu înseamnă că i-am desprins de parohia lor. Eu nu forţez pe nimeni. Însă, încerc să arăt că se poate să te mântuieşti, chiar dacă nu aparţii administrativ de BOR”. În timp ce, în viaţa asta, e suficient să vină omul o dată, de două ori, să plătească bine pentru serviciile primite şi să transforme biserica într-o afacere pe plus, despre mântuire se va putea discuta… în altă viaţă.

În timp ce preotul slujeşte şi bagă mâna în foc că oamenii îi cunosc CV-ul necanonic, unii dintre enoriaşi rămân uimiţi când aud la slujbă că, în loc de Preafericitul Daniel, este pomenit un oarecare Isachie. De asemenea, oameni care tocmai s-au mărturisit, sunt luaţi prin surprindere dacă îi informezi că, de fapt, e posibil să nu se fi şi spovedit. „La momentul la care aş considera că am făcut un lucru rău, eu am să fiu acela care am să plătesc oalele sparte. Tainele sunt valide, oricum, pentru că taina lucrează prin ea însăşi, primitorul fiind convins că primeşte taina. Cu ce e vinovat credinciosul, să nu beneficieze de descărcarea harului?”, se întreabă reprezentantul mitropoliei de la Secuienii Noi.

Şi, totuşi, canoanele bisericii spun clar că tainele schismaticilor şi ale ereticilor nu sunt valabile! „Este foarte adevărat, dar depinde cine este schismaticul şi ereticul într-o structură temporală”, vine, şocant, răspunsul lui Mihail Vasilache.

Adevărul e la mormântul părinţilor!

Şi-atunci, urmează provocarea finală. Când vrei să verifici, cu adevărat, cât de mult crede în ceea ce face un slujitor de biserică paralelă, îl întrebi cine oficiază slujbele la mormântul părintelui său. „La tata, mort din 2003, slujbele sunt făcute de preoţii cimitirului. Nu mă bag peste parohia lor, deci apelez la serviciile lor. După ce s-a oficiat serviciul liturgic respectiv, mai citesc şi eu o rugăciune de dezlegare”, mărturiseşte schismaticul. În conştiinţa lui ştie, deci, că preoţia nu îi este validă. Chemarea unui preot ortodox, canonic, la mormintele părinţilor arată răspunsul cel mai clar pentru el şi pentru credincioşii rătăciţi pe drum – despre care e calea cea adevărată. 

Informații suplimentare – puse în pagina de ziar în casete separate de articolul cel mare:

* * *

Biserica Creştin-Ortodoxă după Vechiul Calendar a adunat în jurul său doar preoţi care au avut probleme cu biserica oficială. Ei funcţionează la limita legii şi se bazează pe o mare libertate a credinţei ce însumează minciună, manipulare şi practici vrăjitoreşti.

***

„Îmi dau seama acum că m-am băgat într-o chestie pentru care nu eram total pregătit. Dar am făcut-o pentru că au zis: e o situaţie certă, adică ai o biserică, ai un statut” – Mihail Vasilache, despre noua sa „funcţie”.

***

Alte biserici paralele din România: Mănăstirea Slătioara, Biserica Vlahilor de Pretutindeni, a lui Ioan Preoteasa. Biserica Secretă a lui Constantin Dogaru. Turma Sfântului Ilie şi Biserica Greco-Catolică a ortodocşilor care au semnat unirea cu Roma.

***

„Noi aparţinem de biserica satului, nu de o biserică privată” – femeie din sat

***

„Omul, pe banul lui merge unde vrea. Părintele nu merge să-ţi ia banul, tu îi bagi banul în buzunar” – apărătoare înfocată a părintelui Vasilache

***

„Noi, când dorim să renovăm, să construim, să sprijinim o biserică, facem tot felul de documente, de cereri. Dosare pentru primirea avizelor din partea organelor statului. Fără detaliile acelea foarte precise nu primim autorizaţie. Iar acolo s-a dat cu atâta uşurinţă autorizaţie pentru construirea unei… anexe gospodăreşti!” – Ioan Gherasimescu, Vicar Eparhial în cadrul Eparhiei Romanului şi Bacăului

(Articol semnat Anda Elena Pintilie, apărut în Ziarul Evenimentul din ziua de 23 martie 2014)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.