Frânturi de Copou
Să redevenim OAMENI – în fiecare zi!
Sigur îţi era dor de o campanie. Nu o pornesc azi, dar o anunţ, pentru viitorul foarte apropiat. Tocmai am scris un reportaj. Probabil că, în cursul săptămânii viitoare va fi publicat în ziar. Atunci, voi începe lupta şi pe blog! Pentru un copil! Pentru un copil şi pentru familia lui, pentru o viaţă – măcar mai liniştită, dacă sănătoasă nu se poate.
Este un caz emoţionant. S-a mai vorbit despre el – dar, altfel. Eu nu vreau să şochez.
Vițel la proțap
Nu. Nu sunt bugetar. 🙂 Nu. N-am fost liberă. 🙂 Ştiu, ar trebui să plâng şi eu tot o dau cu zâmbete. În realitate, despre treaba asta cu 1 Mai am mai vorbit. E Ziua Muncii, nu a nemuncii. Şi, dacă tot mi-s strugurii acri, să ţin cu munca, zic! 🙂 (Și c-un vițel la proțap!)
Totuşi, pentru a îmi lua liber de undeva, am pus pauză la blog. Nu neapărat pentru a face un grătar, ci pentru că, pe bune, n-am mai avut timp de el. Nici tu de mine, presupun – dar asta e o altă poveste! 🙂 Ca recompensă pentru absenţă… aduc astăzi o poză – de pe unde m-au purtat paşii. Pentru că mai rar vezi aşa ceva de 1 Mai. De fapt, recunosc că eu nu mai văzusem niciodată un vițel la proțap.
