• Ale tinereţii valuri,  Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Jucăriile magnetice – constructori de vise și de copilărie

    Îmi amintesc de magneții mici și negricioși, fără o formă neapărat definită și mă apucă nostalgia! Pe vremea mea… jucăriile magnetice erau bucățelele acelea minunate aveau puterea de a mă ține zeci de minute în mrejele lor! Le analizam cum se atrag și cum se resping, cum se urmăresc cu patimă când o foaie stă între ele, cum se lipesc de clanța ușii, cum au puterea de a strânge de pe un birou toate boldurile și agrafele. Țineam magneții într-un loc doar al lor și Doamne ferește dacă rătăceam unul – nu aveam liniște până când nu-l găseam.

    Când am mai crescut, bucuria magneților a început să dea culoare frigiderului. Ca-n orice casă, de altfel! Și-așa ne-am pornit a vorbi generic despre magneți fără să-i mai vedem, admirând și alegând doar în funcție de micul ornament lipit deasupra lor.

    Dar magnetul și-a recăpătat valoarea în viața mea de mamă și în viața copiilor noștri. Căci în fiecare casă, la loc de cinste, găsești astăzi… jucării magnetice! De la cele mai mici vârste, copiii ajung să analizeze și să înțeleagă cum și de ce se prind anumite figurine pe tabla magnetică. De ce rămân lipite acolo. Cum se pot desprinde. Și câte și mai câte!

    Magnetul nu e o jucărie – cu atât mai mult nu e o simplă jucărie – ci e o întreagă lume de studiu, de creație, de culoare și de bucurie!

  • Ale tinereţii valuri,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Adulți, pe loc repaus!

    Toţi copiii îşi doresc să se transforme urgent în oameni mari. Toţi oamenii mari ar da orice pentru a redeveni copii. Unii dintre adulți sunt mai norocoşi decât alţii, în funcţie de câtă copilărie reuşesc să păstreze în sufletele lor. Oamenii care-s copilăroşi, veseli, optimişti, abia aşteaptă să aibă propriul odor, un nepot sau o bebe-cunoştinţă, pentru a da în mintea copiilor fără să li se reproşeze asta! 🙂

    adulți, pe loc repaus

  • OAMENI - în fiecare zi

    Mărțișoarele de jucărie au ajuns la Cozia!

    După toate prezentările, după toate sortările, după aranjarea în pungi și punguțe, după calcule și mulțumiri – iată că astăzi, încă de dimineață, ne-am trezit în fața grădiniței din Cozia. Drumul a fost, parcă, mai scurt decât de obicei. Tot ce voiam era să ajungem mai repede la copii, să ne bucurăm de bucuria lor!

    Și-am ajuns! I-am găsit timizi și curioși, veseli, mânați de o dorință uriașă de a face cunoștință cu orice lucrușor stătea ascuns în sacoșele noastre.

  • Şcoala părinţilor,  Te-Ve(de)

    A venit vremea să-ți faci controlul!

    La începutul lunii decembrie, am scris postarea Din lumea doctoriței Plușica. Mă plângeam, atunci, de sistemul medical românesc. În același timp, mă și bucuram că Maria, învățată cu desenele animate cu doctorița Plușica, a dat dovadă de calm și înțelegere în preajma spitalului și a medicilor.
    De atunci, fără exagerare, cred că am – în medie – 20 de oameni care intră zilnic pe blog, căutând câte ceva despre Plușica. Și, nu găsesc decât ideea în sine – aceea că desenele sunt educative și fac foarte bine copiilor! Pentru că, adevărat!, un copil care o cunoaște pe doctorița Plușica – o va îndrăgi, neapărat! Și, posibilitatea este enormă ca orice criză a copilului, în preajma unui stetoscop, a unui sirop, a unui termometru și chiar a unui simplu halat alb să fie redusă în totalitate – mai ales dacă este vorba despre un control de rutină și nu despre o durere pe care o resimte cel mic.

    Revenind. Căutările astea mi-au creat o… obligație! Aceea de a face și o postare în care să vorbesc chiar despre desenul animat pe care îl putem vedea aproape în fiecare zi, în direct, în reluare și în exclusivitate 🙂 – pe Disney Junior.

  • Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Jucării – cu psihologul în mintea părinților

    Te uiți, deseori, în jur – și simți o sufocare plăcută! Casa îți este plină de jucării. De la intrare și până în ultimul ungher, nu se poate să faci un pas fără să vezi/ să mângâi/ să calci vreo pisică, o minge, o mașină, o piesă de lego… Orice ordine se transformă, în câteva minute, în cea mai mare dezordine! Însă, când îți vine să te încrunți – auzi râsul cel minunat, primești îmbrățișarea cea mai caldă și privirea care te pătrunde în suflet! Atunci, sprânceana se destinde, fruntea se netezește și zâmbetul pleacă până spre urechi!

  • OAMENI - în fiecare zi

    Mărtişoarele au ajuns la Hărpăşeşti!

    În dimineaţa asta, am fost la Hărpăşeşti. Am dăruit copiilor, la propriu, mărţişoare de jucărie! Şi bomboane! Şi zâmbete! Şi material de studiu! Am primit, la schimb, zarvă mare, bucurie şi satisfacţii!

    De acolo, am aterizat direct în redacţie. Şi-am lăsat scrisul, pozele şi gândurile pe mai târziu. Ajunsă apoi acasă, am dat peste un comentariu care m-a făcut să retrăiesc secvenţele de dimineaţă. Un comentariu pe care îl voi copia şi aici: