În premieră, despre mama mea :)
De multe ori am vrut să scriu despre ea. Despre mama mea. Se pare, însă, că e cel mai greu subiect! 🙂 Pentru că mereu am amânat-o și-acum, când am zis: Gata, a venit momentul!, îmi tremură degetele pe tastatură!
Ea nu e ca mine. Nu m-a amânat niciodată.
Sfânta Iuliana din Lazarevo, prietena de pe 2 ianuarie
Să vă fac cunoștință cu Sfânta pe care am cunoscut-o cândva, la cumpăna dintre ani. Ea este Sfânta Iuliana din Lazarevo și este știută drept ocrotitoarea celor căsătoriţi. Am citit despre viața ei în „interes de serviciu” – dar nu am putut să rămân doar la statutul de angajat. Pentru că am trăit emoții de nedescris, cu cât înaintam mai mult printre rânduri!
Sfânta Iuliana este dovada vie că nu doar călugăria te poate mântui, ci și viața de familie, de soție, de mamă,
Pe valuri cu Titanic Vals
Familie. Bărbat. Nevastă. Copii. Soacră. Frumusețe. Prostie. Handicap. Bani. Moarte. Fericire. Bani. Politică. Parvenire. Bani. Dragoste. Interes. Bani. Modestie. Înșelătorie. Omenie. Titanic Vals.
O poveste inspirată din realitatea anului 1931 – înfricoșător de bine adaptată la 2014.Familie
Andreea Marin & Ștefan Bănică Jr. – despărțire cu respect
În seara aceasta, am citit următorul text pe contul de Facebook al Andreei Marin (Bănică…):
„Dragii nostri, acest mesaj este pentru cei carora le pasa cu adevarat de evolutia noastra profesionala si personala si care ne respecta intimitatea. Dupa 7 ani de casnicie, am decis de comun acord ca e mai bine pentru noi sa ne separam, cu respect pentru tot ceea ce am construit impreuna si pentru copilul nostru.
Concediu la mare
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
He, he, fraiere! Te-am luat!
Eram, astăzi, în maxi-taxi 28, la o oră la care puştimea ieşea de la şcoală. Se discutau multe lucruri. Pe unele aş fi preferat să nu le aud, altele mă amuzau, altele mă uimeau. Oi fi îmbătrânit, zic… dacă stau ca o babă să mă minunez de conversaţiile tinerei generaţii.
Unul dintre dialoguri se desfăşura deasupra capului meu. Şi suna cam aşa:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
