Poezii pentru copii, Grigore Vieru și-o lectură în mașină
Versurile lui Grigore Vieru nu m-au lăsat niciodată nepăsătoare. Și nu mă refer doar la cele care mi s-au lipit complet de inimă, ci și la altele. Altele mai greoaie și aparent de neînțeles. Fiecare poezie are ceva al ei și mi-l ține pe poetul de peste Prut într-un anume top al preferințelor. Influențează mult faptul că am crescut cu el. Că l-am simțit român adevărat, patriot adevărat, suferind adevărat după România, „o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe”.
În zi de 18 ianuarie, în 2009, a plecat la Domnul. Dar bogăția lui ne-a lăsat-o nouă, aici, moștenire. Și copiilor noștri. Și-ar fi păcat să-i privăm pe cei mici de numele său, de condeiul său, de varietatea de versuri și de stări pe care ne-o oferă.
La Editura Doxologia sunt publicate două cărți pentru copii, cu poezii ale lui Grigore Vieru și cu ilustrații absolut minunate, semnate Anca Apostol. Cum, deci, credeți că mă puteam eu abține să nu aduc și puțină poezie în #studiouldinmatiz?
Luceafărul s-a lăsat îmbrățișat în pagini de 3 – trei milimetri!
Ce înseamnă 3 milimetri? Cam ce valoare pot avea 3 milimetri? Sunt întrebări pe care nu mi le-am pus până acum… și, recunosc, nici nu-mi imaginam vreodată că va veni clipa lor. Totuși, iată că 3 milimetri mi s-au așezat pe creier zilele acestea – și nu mă lasă deloc să-mi revin din uimire!
Cartea cea mai mică din Europa are lungimea și lățimea de… 3 milimetri! Este o ediție a poeziei Luceafărul și a fost scrisă pe foițe de bancnotă.
Astăzi este despre astăzi și despre un câștigător pe blogul celor Șapte Pietre!
Aseară îi povesteam ceva Mariei de când era mică, mică – și m-a surprins adăugând niște detalii pe care eu mi le ștersesem din minte. Cum, îți mai amintești asta?, am întrebat-o. La care ea mi-o trântește:
– Eu țin minte tot, că eu am trăit în viața mea!
OMG! Am rămas paf la declarația asta – pe cât de simplă și de copilăroasă, pe atât de reală și de greu de întâlnit în viața noastră de adulți.
Astăzi este despre astăzi. Și despre un concurs. Câștigă o carte semnată Mirela Retegan
UPDATE: Avem câștigător! 🙂
****
Am povestit că am participat luna aceasta la o întâlnire cu Mirela Retegan – Antrenorul Părinților, fondatoarea Găștii Zurli, Tanti Prezentatoarea – sau Doamna Zurli, cum îi spune Maria.
Mirela e o femeie fantastică. O știam mai demult, dar am cunoscut-o deplin în ultimul an.
Descoperire șoc! Femeile-s perfect de… imperfecte!
Nu sunt deloc fana perfecțiunii. A perfecțiunii pe care trebuie s-o afișezi în public, ca să nu creadă nu știu cine nu știu ce despre tine. A imperfecțiunii mascate cu zece straturi de fard și-a zâmbetului tâmp afișat cu maximă grijă, să nu provoace, Doamne ferește, vreo încrețitură în zona ochilor.
Nu sunt deloc doritoare de perfecțiune din asta, lumească – menită să îți ascundă răni și omenie, să creeze fericire artificială și să te scalde în nefericire crâncenă, atunci când rămâi tu cu
Dulăi morți sau zâmbete – tu ce vezi în oglindă?
Am citit zilele trecute pilde creştine, legende arabe, aforisme orientale… toate adunate în volumul lui Aurelian Silvestru – Copiii Cerului.
M-am înfruptat din povești pline de viață și de învățături! Am fost provocată să umblu prin cufere vechi ale copilăriei. Să găsesc acolo virtuți demult ascunse și apoi să dovedesc maturitatea necesară prin readucerea lor în față, în traiul de zi cu zi!
Vă citesc astăzi o istorioară –
Mirela Retegan: „Să nu cumva să ne eliminăm noi pe noi din viața copiilor!”
Are Mirela Retegan stilul ei… de-ți povestește cum e la tine acasă, cum procedezi tu cu pruncul tău, cum te bucuri și cum greșești. Are Mirela Retegan stilul ei… de-ți prezintă cu zâmbetul pe buze cele mai hidoase momente din viața ta de părinte. Alea în care nici tu ție nu-ți ești simpatic, d’apoi copilului tău! Are Mirela Retegan stilul ei… de te face să conștientizezi niște lucruri fără să te acuze și fără să te amenințe cu focul iadului. După ce, vorba ei, jap-jap!, te zdruncină un pic și te trezește din amorțire… are Mirela Retegan stilul ei de a-ți spune că nu e totul pierdut. Că nu e nimic pierdut, de fapt – dacă tu, ca părinte, îți vei aminti să te joci!
Poftim?!, o să se trezească mulți să întrebe. Eu sunt om serios, am a, b, c… x, y, z treburi de făcut și o tanti zurli mă pune să mă joooc?! O, da! Cunosc întrebarea și reacția
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase