• Haz de necaz,  Maria-Paula

    Să ne amintim: Maria la trei ani :)

    Peste o lună, pe vremea asta, vom fi la mare. De la ultima vară, timpul a trecut – parcă, în zbor! De la trei ani – Maria a ajuns la patru. De la 30… noi ne îndreptăm spre 31 de ani. Bătrânețile noastre contează mai puțin :). Însă, amintirile din concediul de acum un an sunt atât de vii în minte, încât pot spune că bălăceala și escapadele noastre au fost ieri. Amintirile au revenit cu atât mai drag în prezent, când am găsit notate în draft-ul blogului niște replici de pe-atunci, de-ale Mariei. Un procent dintr-o infinitate – la care a venit, cred, vremea să dau publicare. Pentru că ar fi păcat să nu ne amuzăm puțin, împreună! 🙂

  • Ale tinereţii valuri,  Din online

    M-am aventurat în Parenthood

    După ce-am fost, într-un interviu, trendi în parcarea goală, a venit ziua unui nou interviu, trendi în familie. Încep să mă obișnuiesc, parcă, să nu mai fiu doar eu jurnalistul – ci să-i mai las și pe alții să mă chestioneze! 🙂
    Andreea Marc-Ignat mi-a propus să răspund la câteva întrebări pe Blog de Părinți – Aventuri în Parenthood, iar eu n-am putut și nici măacr n-am vrut să refuz. A fost, cu adevărat, o plăcere, mai ales că temele despre copii și familie îmi sunt atât de dragi!

  • Bucurii,  Maria-Paula

    Patru ani și-o Clopoțica

    De la tortul de anul trecut, cu Minnie, Maria-Paula a stabilit: Data viitoare o vreau pe Clopoțica! Și-au trecut zile, săptămâni și luni cât n-a mai deschis subiectul, până ce a aflat că vine, din nou, ziua ei. Știi ce vreau, nu-i așa? Tort cu Clopoțica!

    M-a uimit cu ținerea ei de minte și stabilitatea, deși am convins-o că, fie cine-o fi pe tortul ei, va provoca o la fel de mare bucurie. Dar, ce nu facem noi pentru o bucurie întreagă și o dorință complet respectată? 🙂 Prin urmare, Clopo să fie!

    Clopotica - Tinker Bell - figurina din martipan

  • Maria-Paula

    Preşcolera studentă

    În această dimineaţă, Maria s-a trezit încântată: Azi merg la grădiniţă şi la şcoală, mâine – la facultate! Bunici şi părinţi am izbucnit în râs şi, pe ici, pe colo, în lacrimi. Era o forfotă generală şi o pregătire – de parcă ne pleca pruncul în armată! În timpul ăsta, eu cântam Ia-ţi mireasă ziua bună!… 🙂