Mai au nevoie adulții de „Înger, îngerașul meu”?
Cândva, pe-o scenă, un tip mătăhălos și cu față de mare dur se afla într-un punct critic. Poate că ultimul lui punct. În disperare de cauză, s-a pus în genunchi și cu o figură crispată a început să spună: „Înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu… eu sunt mic, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare!”. Per total, momentul a fost unul amuzant. Antiteza dintre aspectul insului și rugăciunea plină de inocență, cu gust de copilărie a stârnit râsul în sală. Inclusiv pe chipul meu.
Deși nu-mi mai amintesc contextul, secvența asta mi-a rămas vie în minte.
Știu ce-a făcut mami-n vacanță! :)
A trecut și prima vacanță a școlăriței. O săptămână pe care mami și-a păstrat-o special pentru concediu, ca să se simtă și ea copil. Oho, și s-a simțit!
Mami… trei zile consecutiv a dormit la prânz! Asta e de trecut la categoria dorințe în sfârșit împlinite! 🙂
S-a jucat de-a pocnit, a citit o tonă de povești și reviste pentru copii, a fost toate personajele lumii. A râs, s-a maimuțărit, a fost o mami fericită!
Pentru că mami trebuia s-o facă și pe adultul…Comedie și amor periculos. Atenție, am aterizat la Ateneul Tătărași!
O nouă premieră a umplut ieri sala Ateneului Tătărași. Un nou spectacol m-a ținut în priză de la cap la coadă. Actori tineri și de-a dreptul geniali au fost într-o formă de zile mari. Dinamismul piesei și umorul au reprezentat ingrediente de bază în tratarea unui subiect care, în viața reală, nu e chiar atât de amuzant.
Trebuie să recunosc, însă, că amantlâcurile din Atenție, aterizăm! au fost de-a dreptul savuroase! 🙂 Un el, Bernard, mare crai mare și-a făcut o strategie aparent fără cusur – de a avea trei logodnice și, în același timp, o viață tihnită.
Printre crizanteme. Aici miroase a mort!
În miezul unei toamne am fost la o înmormântare. Specific anotimpului… m-am despărțit de bunicuța pe care am vizitat-o ducându-i un buchet de crizanteme. Logic, n-am fost singura care a procedat în acest fel. În toată biserica mirosea plăcut a tămâie, a flori de toamnă și a lumânări aprinse – pâlpâind de emoție și luminând calea femeii spre Împărăția lui Dumnezeu.
Peste câteva zile am participat la un alt eveniment la care nu am mai adăugat lacrimi, ci doar zâmbete: o expoziție cu flori.
De vorbă cu stelele – visul unei nopți la țară
În alte vremuri, visam să am o căsuță la țară. Cu cât trecea timpul, cu atât visul se apropia de a deveni realitate. Astăzi, visul s-a schilodit și s-a îndepărtat, precum linia orizontului cea imposibil de atins. Astăzi, visul căsuței de la țară pare că s-a năruit. Doar pare,
Călători prin toamnă
Toamna se simte prin toți porii. Toamna te bucură de-acasă, de la birou… și te îmbie la o plimbare prin Grădina Botanică. Apoi, când simte că nu mai poți de dragul ei – te face să-ți iei lumea în cap! O provocare?! Acceptată să fie! Cum ar putea cineva să refuze să călătorească înfășurat în culorile toamnei, cu toamna prin păr, cu toamna în suflet?…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
