Reclamă la blog pe spatele copilului
Am fost la unul dintre multele și fainele ateliere pe care le organizează teacher Oana Jalbă. Eram anunțați să ne înarmăm cu tricouri și chef de desenat – că acuarelele și cariocile speciale pentru materiale textile ne așteptau! În primă fază am zis că iau tricou și pentru mine, nu doar pentru Maria. Apoi am renunțat la idee. Nu știam câtă nevoie va avea copila de ajutor, nici cât de colorată va ieși ea din toată povestea asta! 🙂
Dacă aveam tricoul, ghici ce-aș fi scris pe el! 🙂 Maria, pe bluza ei, a vrut un fluture. I-am respectat, logic, dorința. Totuși, la final, nu m-am putut abține să n-o întreb, timid: Mă lași să scriu și eu pe spate? Când a auzit despre ce-i vorba, a primit propunerea cu zâmbetul pe buze și a adăugat promisiunea: Iar eu o să-ți desenez șapte floricele!
Absolventă de grupa mică
Preșcolera studentă mă face să mă întreb, zi de zi, pe unde zboară timpul! Preșcolera studentă este proaspăt absolventă de grupa mică! S-a dus un semestru, s-a dus al doilea și, uite c-a venit vacanța! O vacanță destul de lungă și cu multe necunoscute pentru ea – cu doruri, cu întâlniri întâmplătoare cu anumiți colegi, prin parc, cu planuri de plecări prin lume și cu vise multe.
Pe valuri cu Titanic Vals
Familie. Bărbat. Nevastă. Copii. Soacră. Frumusețe. Prostie. Handicap. Bani. Moarte. Fericire. Bani. Politică. Parvenire. Bani. Dragoste. Interes. Bani. Modestie. Înșelătorie. Omenie. Titanic Vals.
O poveste inspirată din realitatea anului 1931 – înfricoșător de bine adaptată la 2014.Amintiri cu panouri publicitate
Lucram într-un loc destul de trist, iar afacerea trebuia promovată intens. Primeam doi lei de la șefi și, din banii aceia, trebuia să scoatem ceva bici și brici… Amintirile par amuzante acum dar, pe vremea aceea, realitatea îmi storcea toată vlaga.
Am carte cu Domnul Tic! :)
Se aseamănă, se completează şi creează poveşti în locuri şi în situaţii în care alţii ar putea trece, nepăsători, cu vederea. Laura şi Andrei l-au făcut faimos pe Tic, iar Tic i-a răsplătit, devenind personaj în scrierile de poveste ale Laurei şi în fotografiile de poveste ale lui Andrei.
Serviciu cu trandafiri
A trecut mai bine de-o lună de când mi-am schimbat serviciul. Lumea întreabă cum e – eu răspund că e bine :). Mi-e dor de vechile obiceiuri, dar nici n-am vreun motiv să mă plâng de prezent. La fericirea actuală se adaugă și decorul de poveste în care intru mereu – atunci când ajung la muncă.
Melcul vitezoman
În general, ploaia scoate melcii la plimbare. Multe plimbări sunt fericite, altele au final tragic, cu bucăți de cochilii sfărâmate pe asfalt. Până la urmă, e o adevărată aventură pentru ca melcul să traverseze o alee! O aventură pe care, probabil, și-o asumă.
Însă, adevărata aventură am înțeles-o ieri, la semafor. După zdravăna ploaie care ne-a inundat orașul, toate străzile și mașinile păreau murate. În drum spre casă, un autoturism șmecher și ud a oprit alături de mine. Am privit spre nenea de la volan, apoi ochii mi-au fugit, instant, către cornițele fluturate de pe laterala mașinii! Acolo trona… melcul vânjos!
Vânjos sau făcut pe el, săracul – dar, oricum, asta nu însemna decât mâzgă lipicioasă în plus, care să-l ajute să nu alunece de acolo. Să se retragă în carapacea lui – asta ar fi însemnat sinucidere curată! Așa că, brum-brum, când s-a făcut verde la semafor, motoarele s-au turat și melcul și-a reluat, aparent viteaz și fără centrură de siguranță, călătoria!
Pun pariu că nu mai fusese plecat niciodată atât de departe de casă! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
