Înnebunesc oamenii…
Alerg de colo-colo, mă întâlnesc cu felurite persoane, am un câmp de observație mai larg. Lucrul ăsta mă fericește, dar mă și face, uneori, să-mi doresc ochelari de cal și dopuri în urechi.
Campanie electorală în fiecare zi!
Ăsta mi-e visul! Ori, bine, campanie electorală – măcar din jumătate în jumătate de an…
Atunci, și abia atunci – lumea politică ar avea șansa de a se transforma în… oameni. Lucrurile ar merge ca pe roate și fiecare s-ar strădui să fie cel mai bun!
Reci și calde la Eurovision
Marți, m-am uitat la Eurovision. Și m-am tot uitat, doar de dragul de a vedea secvențele dintre melodii, cele care prezentau imagini din Azerbaidjan. Fe-no-me-nal! E clar, Azerbaidjan a primit un loc fruntaș pe lista țărilor în care mi-aș dori să ajung, vreodată, în viața asta!
Prestația concurenților de la prima etapă a preselecțiilor nu m-a impresionat. Mi-au plăcut reprezentanții Ungariei și Islandei, m-au amuzat bunicuțele din Rusia și am ținut, din principiu, cu România. Cu toate astea, cred că cei de la Mandinga se descurcau mai bine dacă ar fi cântat: Farmacia inimiiiiii, Catenaaaaa! (sponsor oficial). În rest… ce să spun?! Am auzit multe versuri tembele, care m-au șocat și m-au făcut să mă întreb cum de au ajuns niște oameni să fie aleși pe baza prostiei?!
Pentru ediția de aseară, nu am avut mari așteptări. Iar surpriza a fost invers proporțională cu dezinteresul meu!
V0tează p0p0rul cu televiz0rul
Uneori, mă sperii puţin. În alte dăţi, sperietura e amuzantă, iar când e de naşpa – mă ia cu palpitaţii. Acum… nu ştiu ce să spun. Chiar nu ştiu ce variantă să aleg! 🙂
Am scris mereu, mai mult de rău decât de bine, despre toate partidele şi toate culorile. Aşa că, e clar, n-am un preferat. În schimb, am reuşit, cu graţie!, să-mi atrag câte o sprânceană încruntată de la fiecare dintre nenii şi tăntiţele de sus.Ca să explic de la ce m-am luat, anunţ că azi a fost mare circ mare, mov la culoare, cu PP şi DD şi zeci de (în)nebuni(ţi) – domni şi doamne oteviste, care-şi aclamau prinţul! Prinţii – mai bine spus. Adică, pe primarul de Iaşi – Daniel Oajdea şi pe preşedintele României – Dan Diaconescu!
Căsuţa din poveşti
Visele mele nu au etaje, nici măcar termopane.
Dezamăgiri în lanul de păpuşoi
Cum ar fi să scriu astăzi o postare de rău despre ceva/ cineva, iar mâine să auzi că ridic în slăvi şi ling acolo unde tocmai scuipasem? Cam ce părere ai avea despre mine? Cam ce părere aş avea eu despre mine?
Nu că m-aş iubi prea tare… dar, mă respect. Greşesc mult. Şi-mi cer iertare. Uneori… îmi cer iertare şi fără a mă considera (foarte) vinovată – doar pentru a păstra o linişte şi un echilibru de care am nevoie. Pentru că ador senzaţia aceea pe care ţi-o dă perna, seara – atunci când pui, liniştit, capul pe ea.Ouăle-LE, LE, LE, LEEEEEEE!
Mâncăm ouă. Mereu. Dar acum, mai mult decât în alte perioade, le şi bârfim. Toată lumea vorbeşte despre ouă! Ouăle! Că-s prospete, fierte, vopsite, fierte şi vopsite direct din magazin (!)… asta nu mai contează.
În toate aceste discuţii mai există momente în care oul şi limba română se ciocnesc. Atunci şi oul, şi limba suferă. Hai să le scutim de suferinţă!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase