• Hopa tropa prin oraş

    Ceva

    2 august 2009 /

    As putea sa fiu carcotas. Dar nu vreau. Nu vreau sa comentez niciun aspect negativ al acestui week-end.
    Un week-end de vara, in care Iasul a iesit din amorteala. Trei zile de miscare, agitatie, cultura si muzica buna.
    Era nevoie de asa ceva – mai ales in vremuri in care se presupune ca orasul e gol.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru suflet

    Rezumatul unui spectacol de suflet

    2 iulie 2009 /

    A fost si a trecut. Spectacolul… foarte frumos! Pacat ca loc in sala ar mai fi fost, dar nu toti au profitat. Am vazut insa pe fetele oamenilor prezenti – bucurie. Oameni simpli, cu probleme si necazuri s-au relaxat pentru doua ore. Si asta valoreaza mult.
    In plus, nu e de ici de colo sa asculti cantand o parte din corul Filarmonicii. Publicul a mai fost incantat si de orchestra Hora, a Palatului Copiilor. A vazut mici vedete, oamenii mari de maine.
    Si, a cunoscut in carne si oase un om deosebit – Sofia Vicoveanca.

  • Hopa tropa prin oraş

    Viata pe roti

    19 iunie 2009 /

    Saptamana asta am condus… si am condus… cateva ore pe zi, in fiecare zi. Aglomeratie – sau nu, parcari – sau nu, rabdare – sau nu… de toate pentru toti.

    In general, condusul ma relaxeaza – iar in momentele in care tind sa ma enervez, imi amintesc repede ca n-are rost. Imi place sa privesc lumea pe strada. Imi place ca la semafor sa analizez ce face soferul din spate sau din lateral. Imi place sa primesc fluturasi pentru ca, mai apoi, sa-i arunc prin masina. Imi place sa ascult radio. Imi place sa cant si sa comentez cu vocile de la microfon.

  • Hopa tropa prin oraş

    Mama, buba!

    23 ianuarie 2009 /

    Zilele astea am devenit – fortata de imprejurari – pieton.

    Matizul nostru este in service, dupa ce a fost iubit cu forta de un nene cu Audi. Eram pe Stefan si, langa trecerea de pietoni de la Casa Cartii, doi meditau: „Sa trecem, sa nu trecem…”. In ultimul moment au luat hotararea: „Sa trecem!”. Tot in ultimul moment am pus si eu piciorul pe frana.
    Aparent, am fost o norocoasa. Si-as fi fost pana la capat, daca si domnul din spate ar fi avut un ultim moment