• Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Despre fumat – printre fumuri

    19 iunie 2012 /

    Două întâmplări despre fumat și două amăgiri.

    * Un domn şi copiii lui dau pâine la porumbei. O altă fetiţă se apropie, cu tupeu. Cere pâine, i se dă. Pune întrebări, i se răspunde. Pâinea se termină. Domnul scoate un pachet de ţigări.
    Fetiţa se uită curioasă: Ce mai ai, ca să dăm la porumbei?
    Domnul: Nu, astea sunt ţigări, nu se dau la porumbei. Nici la copii. Numai oamenii răi le folosesc.
    Fata se îndepărtează de nenea cel rău 🙂.

  • Hopa tropa prin oraş,  România,  Vorbe de duh

    Votează cu cap!

    8 iunie 2012 /

    Nu știu despre tine, dar eu m-am săturat să fiu, mereu, în contradicție cu ceasul care bate la București! Și cu tot ceea ce se întâmplă acolo. Să fiu cetățean al Iașului și să mă simt marginalizată pentru că, vezi Doamne, mă aflu în… opoziție! Cine, eu? Da… și eu!
    De felul meu sunt… multicoloră,  însă am ajuns să nu mai suport ideea ca aici să fie alte culori decât acolo. Și invers. În principiu, n-ar trebui să conteze cine-i aici și cine-i acolo. Fiecare ar trebui să primească doar așa, pe merite și mai rar pe ochi frumoși – tot ceea ce are nevoie. Cu toate astea, știi și tu foarte bine că nu se întâmplă așa.

    Nu-ți spun cu cine să votezi. Dar, te rog să votezi – e un drept și este, în egală măsură, o responsabilitate! Votează cu ochii deschiși, cu mintea limpede – fără să implici prea mult iubirea sau ura. Întreabă-te cine va mai ieși la București, atunci când se va vota președintele. Vor rămâne ăia – sau vor veni ăștialalți? Votează în funcție de răspunsul pe care singur ți-l vei da. Și alege să votezi cu un candidat care să conteze, nu cu unul care face parte din umplutură.

  • Ale tinereţii valuri,  Din online,  Hopa tropa prin oraş,  România,  Vorbe de duh

    Țigani

    6 iunie 2012 /

    Poate că sunt prima care ar trebui să urască țiganii. Culoarea pielii mele mi-a făcut suficiente probleme în viață, iar asocierea cu țiganii a venit natural – din și mai ales în copilărie. Am plâns mult și m-au durut acuzele. Mai tare mă durea faptul că nu înțelegeam ce ar fi avut copiii cu mine – chiar dacă aș fi fost țigancă.
    A trecut timpul, am înțeles, într-un fel, motivele – dar, tot nu pot să urăsc. Mi-e ciudă pe unii țigani adulți, mi-e milă de mor de purandei, sunt mândră de cei care au reușit în viață și mă îngrozesc când aud unele sau altele, despre purandeii deveniți adulți. În același timp, mă îngrozesc, de toți cei care se fălesc cu faptul că sunt români, dar se poartă în lume ca ultimii birjari. Și mai rău decât țiganii! Mi-e ciudă pe noi, ca societate, pentru că în atâția zeci de ani nu am mișcat un pai pentru a educa, pentru a atrage, pentru a modela țiganii și pentru a-i ajuta să-și facă un rost în viață.

  • Haz de necaz,  Hopa tropa prin oraş

    Când hoțul strigă: Hoțiii!

    4 iunie 2012 /

    Tot îmi zic că nu mă mai bag și tot mă afund mai tare. Ce sa fac, dacă așa-i de faină campania electorală?! 🙂

    În seara asta, am aflat că un candidat la Primăria Iași este gata să ofere premii în bani ieșenilor care vor semnala cazuri de mită electorală sau fraudă. Adică… cum adică? Promiți tu că-mi dai mai mult, dacă unul îndrăznește să-mi dea mai puțin?! Îmi propui să fiu corect, doar pentru a spera la un premiu? Până la urmă – chiar tu îmi dai mită, ca să anunț… mita?!

    Păi, în cazul ăsta, cu această postare, garantat câștig fix premiul I – adică 1.500 de euro! 🙂

  • Hopa tropa prin oraş

    Unde-i toată lumea? La Palas!

    3 iunie 2012 /

    Ieri, am avut impresia că mă aflu într-un oraș pustiu. Spre seară, am plecat într-un maxi-taxi gol, din Alexandru spre Copou. În Parcul Copou am numărat oamenii pe degete și am avut cam toate băncile la discreție.
    La plecare, în stația de la Universitate se călca lumea în picioare. Au venit un autobuz 28 și un maxi cu același număr – și-au plecat burdujite. Noi ne-am urcat într-un 6 la fel de gol. Am revenit în Alexandru, în Piața Voievozilor, spre 8 seara. Puteam să privim în ochi cam toți oamenii pe care îi întâlneam în drum. Pentru că erau puțini! Toată lumea se afla la Palas!